10 Cloverfield Lane

Postat in Reviewuri de - aprilie 07, 2016
10 Cloverfield Lane

10 Cloverfield Lane părea predecesorul potrivit pentru unul dintre cele mai bune filme horror din ultimii ani, și asta am crezut-o chiar și fără să văd trailere sau să citesc reviewuri (despre care oricum auzisem, fără voia mea, că ar fi majoritar critici pozitive). Cloverfield a fost un adevărat fenomen la vremea lui, un mic film horror low-budget cu niște extratereștri nu prea bine definiți, dar care știau exact ce butoane să apese ca să ne sperie, așa că succesul său neașteptat a fost mulțumitor o perioadă.

Din păcate, industria filmului a decis că poveștile originale nu sunt la fel de interesante, așa că marii producători de la Hollywood și-au adus aminte de Cloverfield și au încercat un fel de origin story, aka vărul de la țară al originalului. E o întreagă istorie detaliată pe Wikipedia, despre cum acest film se înrudește cu Cloverfield, ceea ce eu n-aș lua drept literă de lege.

Cu doar trei personaje, 10 Cloverfield Lane are momente în care duce suspansul la extrem, în special în prima parte a filmului, cea în care spectatorul doritor de horror așteaptă să se întâmple ceva groaznic, numai pentru a fi dezamăgit în secunda următoare.

Mary Elizabeth Winstead mi s-a părut, în câteva rânduri, o actriță capabilă, așa că mă așteptam la un rol bunicel din partea ei. O fi de vină scenariul, probabil, pentru că personajul ei, Michelle, e un mare stereotip de la început până la final, până în punctul în care devine obositoare și enervantă.

Un total necunoscut, John Gallagher, Jr., îl joacă pe Emmett, the all American boy, fost sportiv, actualmente nimeni. Personajul său pare o caricatură subtilă a americanului de rând, gata să creadă că cineva îi vrea binele și îl protejează, gata să creadă orice grozăvie fără să o verifice, gata de sacrificiu pentru binele suprem…

John Goodman este un spectacol, însă. Fiecare secundă în care e în cadru ni-l arată dominant, la limita nebuniei, și faptul că personajul său e un mister continuu ajută foarte mult filmul. Mi-a plăcut că eu, ca spectator, am avut ocazia să aleg ce fel de istorie vreau să-i scriu în spate, ce emoții să îi atribui și ce motivații să îi aloc.

Nu prea sunt fană a filmelor claustrofobice, dar am sperat ca 10 Cloverfield Lane o să fie o peliculă solidă și credibilă. Din păcate, în ciuda unei distribuții care ar fi meritat mai mult, filmul este doar o joacă cu eterna frică a americanilor că vor fi atacați – un subiect sensibil și, aparent, foarte prolific. În relația cu Cloverfield, această încercare modernă doar reutilizează cadrele tremurate ale primului film, cât să amintească de acest îndepărtat strămoș cinematografic. Per total, lui 10 Cloverfield Lane i se aplică foarte bine zicala “la pomul lăudat să nu te duci cu sacul”.

10 Cloverfield Lane intră în cinematografe începând cu 8 aprilie. Multumesc RoImage sCinema City Sun Plaza pentru invitatia la film.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu