12 Years a Slave

Postat in Reviewuri de - ianuarie 06, 2014
12 Years a Slave

Dintre toate filmele pe care le-am vazut pana acum, la unul singur am regretat amarnic publicul. La 12 Years a Slave am avut parte de cei mai nesimtiti si ignoranti co-spectatori, care nu stiu daca au incercat sa strice filmul sau doar asa erau ei, dar au reusit sa strice momente frumoase.

Imi place puterea unui titlu simplu si direct, precum acesta. In 12 Years a Slave nu ai cuvinte cu subinteles, iar titlul aduna in el toata demnitatea si determinarea lui Solomon Northup, interpretat fascinant de Chiwetel Ejiofor intr-un rol cu greutate.

De cate ori apare pe ecran, Solomon acapareaza atentia privitorilor prin tinuta sa mandra, prin cantitatea si calitatea cunostintelor pe care le afiseaza, si prin stoicismul si loialitatea sa. Cel mai mult m-a impresionat la acest personaj faptul ca n-a incetat (bine, poate doar pentru o clipa pasagera) sa-si uite familia si visul de a redeveni un om liber. Chiwetel Ejiofor l-a jucat pe Solomon Northup, rebotezat Platt, cu o siguranta incantatoare, cu o naivitate sfasietoare si o sinceritate adorabila, fara a uita sa lupte pentru identitatea sa, credintele sale si familia sa.

Restul distributiei este fascinant, traumatizant si plin de speranta in acelasi timp. Benedict Cumberbatch, in rolul primului stapan* al lui Northup/Platt are o frica si o rusine adanc inradacinata in spiritul sau. William Ford este genul de om caruia ii e teribil de frica sa treaca peste anumite bariere, iar asta e vizibil in fiecare scena in care apare.

Brad Pitt apare pentru cateva secunde, in rolul unui canadian cu o busola morala solida. Din pacate, rolul lui Samuel Bass nu il prinde deloc, accentul domnului Jolie este groaznic (mai groaznic decat in Inglorious Basterds, unde se presupune ca “asa trebuia sa fie”), iar in final Bass este un personaj previzibil si sec.

Michael Fassbender, insa, este stapanul de plantatie clasic, pe care mi-l imaginam in copilarie. Edwin Epps este un om putred, plin de pacate si de vina, un om vicios si crud, iar simpla sa prezenta pe ecran te aduce intr-o stare de letargie combinata cu frica. Drept sa spun, nicicand nu am fost mai fascinata de munca lui Fassbender, pana la acest rol.

Lupita Nyong’o este o actrita desavarsita. In rolul lui Patsey, tinta atentiilor lui Epps si ale cruzimii si geloziei sotiei lui Epps, Nyong’o isi desavarseste opera mai mult din priviri si gesturi. Patsey are rezervate cuvinte putine, dar trebuie sa recunosc faptul ca actrita a reusit sa starneasca mila, admiratie, emotie de orice fel in fiecare scena in care a aparut. Nyong’o este genul de actor care te prinde fara sa spuna o vorba, iar pentru mine asta este o dovada de talent suprem.

Munca lui McQueen e incantatoare, si trebuie sa recunosc ca mi-a placut mana regizorului britanic pe subiectul acesta sensibil. Sunt aproape convinsa ca un regizor american nu si-ar fi luat atata curaj sa portretizeze epoca respectiva.

Multora li s-ar putea parea ca 12 Years a Slave este violent, dar eu cred ca nu mint cand spun ca nu e indeajuns de violent.
Da, am plans de cel putin 5 ori pe durata filmului, dar asta e doar din cauza ca Steve McQueen a reusit sa construiasca niste personaje care sa te apropie si de care sa-ti pese.
E din cauza ca McQueen reuseste sa te faca sa te doara pe tine, spectatorul, toate bicele pe care le primesc Northup si Patsey.
E din cauza ca nedreptatile din film sunt atat de multe si de grave, incat lacrimile nu pot sta in tine.
Iar asta nu e violenta gratuita. Sunt convinsa ca nu stim nici macar jumatate din toate lucrurile crude ce s-au petrecut pe plantatii.

12 Years a Slave trebuie vazut cu ochii si mintea deschisa. Trebuie sa fiti tot timpul pregatiti pentru durere fizica si spirituala de orice fel. 12 Years a Slave e despre drumul inapoi, despre revenirea la viata, despre nedreptate, despre iubire si despre identitate. Iar daca Solomon Northup nu si-a uitat identitatea in acei 12 ani groaznici, nici noi nu trebuie s-o facem.

*Nu ma simt confortabil cu acest termen, dar il voi folosi in lipsa de altceva.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu