Animated Saturday: The Croods

Postat in Animated Saturday, Reviewuri de - ianuarie 04, 2014
Animated Saturday: The Croods

Pentru un pic de comedie preistorica si o idee de romantism, The Croods e alegerea perfecta.

Evident, nu este o animatie care sa respecte prea mult adevarul istoric, dar nu in asta consta farmecul ei. The Croods are in vizor niste oameni ai pesterilor de-a dreptul hidosi, ceea ce e fix ce aveam nevoie in animatiile noastre (de multe ori, prea perfecte), si e plin de culoare si de viata si de animale fantastice.

Povestea lui Eep, jucata de Emma Stone, poate fi un hint catre vorba veche despre curiozitatea care a ucis pisica, dar din fericire, pisica asta nu se lasa cu una, cu doua. Eep este o fire aventuroasa, contrar invatamintelor tatalui sau, Grug (Nicholas Cage), speriata de intuneric, ca si restul familiei sale, dar intotdeauna dornica sa stie cat mai multe chestii. Mi s-a parut de multe ori ca Emma Stone nu si-a dat silinta indeajuns pentru acest personaj, simplut de altfel, si ca nu a imprumutat nimic din farmecul sau lui Eep. Mai degraba, a ajuns sa ma irite vocea (bine cunoscuta, de altfel) atat de joasa a actritei, incat pana la urma personajul asta a fost imposibil de savurat.

Grug e capul familiei Crood, un patriarh clasic pentru care doar cuvantul sau are greutate, care accepta cu greu noul stil de viata prezentat de Guy (Ryan Reynolds), dar care adera la acel stil, stiind ca-si va proteja familia, cu riscul de a-si calca pe mandrie. Nicholas Cage a fost de nerecunoscut in acest rol diferit, caci pe toata durata filmului nu am facut decat sa ma intreb “e chiar el?!”, fara a putea avea vreo certitudine in acest sens.

Ryan Reynolds in rolul lui Guy este cel mai proaspat rol al actorului care mi-a placut. E diferit si palpitant, iar Reynolds face din Guy un personaj de care chiar iti pasa si la care tii. Spre deosebire de el, Eep fells a little short si nu e la fel de simpatica, dar impreuna fac o echipa buna.

Povestea, insa, este de prea multe ori implauzibila. Sa pretinzi ca oamenii pesterilor stiu despre comunicarea cu scoicile, sau despre miscarile tectonice care au dus la fragmentarea continentelor, despre incaltaminte si deghizare si alte “nimicuri” din aceasta categorie (aveau chiar si underwear, for crying out loud!) e un pic la limita absurdului.

Chiar si asa, The Croods este suficient de amuzant si nu se ia niciodata in serios, asa ca pe langa aceste neajunsuri, broaste testoase care zboara, elefanti colorati precum girafele si alte soiuri de animale puse in vitrina pentru noi, care de care mai colorate si mai ciudate, filmul vine cu ideea ca familia e importanta, uneori e bine sa-ti asumi riscuri si cu faptul ca nu e intotdeauna periculos sa fii curios.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu