CHAPPiE

Postat in Reviewuri de - martie 06, 2015
CHAPPiE

I’m consciousness. I’m alive. I’m Chappie.

Filmele lui Neill Blomkamp sunt un spectacol pentru oricine alege sa le urmeasca, si CHAPPiE nu face exceptie. Dupa ce a venit pe ecrane cu District 9 si Elysium, regizorul sud-african alege sa pastreze decorul mahalalelor si sa adauge putin SF la o poveste mai mult emotionanta decat futuristica.

Desi nu ma asteptam la prea multe de la CHAPPiE, fiind obisnuita cu asteptarile ridicate si daramate rapid dupa 5 minute de film, trebuie sa va spun sincer ca CHAPPiE e, cred, cel mai bun produs al cinematografiei din ultimele 6 luni. In afara de faptul ca partea stiintifico-fantastica e incorporata in asemenea fel incat distopia din viitorul apropiat al Africii de Sud pare plauzibila, in afara de faptul ca emotiile umane sunt regandite, dar la fel de sincere, in afara de faptul ca mitul Creatorului isi face loc pe negandite intr-un film cu si despre roboti (asa cum ar fi normal, de altfel, dar e un aspect trecut cu vederea in ultimii ani), in afara de faptul ca filmul are actiune, umor si filosofie, CHAPPiE este un produs credibil din toate punctele de vedere.

Intr-un oras macinat de violente, politia apeleaza la o firma producatoare de androizi care pot fi folositi in lupta impotriva crimei organizate. Numele firmei? Tetra Vaal (acelasi cu filmul din 2004 al lui Blomkamp), condus de Michelle Bradley, o Sigourney Weaver care inca se tine tare si inca mai domina scenele in care apare.

Dev Patel face din personajul sau, Deon Wilson – programator si inginer de meserie, “creatorul” lui CHAPPiE, un rol echilibrat, chiar daca nu spectaculos, si ii sunt recunoscatoare ca macar nu a exagerat cu actoria si emotiile afisate, incat sa deranjeze firul povestii.

Pentru cei nefamiliarizati cu povestea, veti avea parte de un mic soc – Hugh Jackman este Hugh Jackass in filmul asta, pentru ca domnul Wolverine este the bad guy in toata povestea. Singurul lucru pe care l-am remarcat mai deosebit la el? O tunsoare cel putin ciudata, un fel de mullet fara coada aia penibila din spate, care probabil ca ascunde un pic de chelie frontala. In rest, Vincent Moore nu este un antagonist prea capabil, si nici interesant.

Sharlto Copley este unul din oamenii cu care Neill Blomkamp colaboreaza des, si in CHAPPiE el este chiar Chappie. Bineinteles, senzatia electronica a vocii lui ma urmareste chiar si acum, la mai bine de 12 ore de la terminarea filmului, si am ramas cu impresia ca vreau sa-l vad mai des pe domnul Copley, pentru ca se pare ca ma impresioneaza, indiferent de rolul sau.

De departe, cei mai buni actori din film sunt cei care nu sunt actori. Watkin Tudor Jones, aka Ninja, si Yo-landi Visser, membrii grupului Die Antwoord, sunt dovada vie a faptului ca nu numai la Hollywood gasesti calitate. Interactiunile celor doi, Ninja si Yolandi, atat intre ei, cat si cu restul personajelor sunt savuroase prin prisma autenticitatii lor. Tot ce li se intampla, tot ce fac, tot ce spun, ce simt si ce gandesc mi-a dat senzatia de realism, si stiind ca nu sunt actori contribuie cu atat mai mult la credibilitatea pe care o ofera povestii. Nu mai spun si de faptul ca muzica lor se aude des in film (pe langa sunetele veteranului Hans Zimmer) – daca nu i-ati ascultat pana acum, lasati totul si fuga la YouTube!

Daca stau sa ma gandesc bine, filmul poate fi considerat un precursor al ideologiei lui Isaac Asimov, pentru ca precede (oarecum) cele trei legi ale roboticii postulate in operele lui. CHAPPiE este un robotel proaspat nascut (a se citi un program proaspat instalat), fara capacitatea initiala de a distinge intre bine si rau, o fiinta care se increde 100% in ceea ce i se spuna de catre oamenii din jur, chiar daca principiile respective se bat cap in cap.

Inocenta lui CHAPPiE este induiosatoare si felul in care este obligat sa o depaseasca este dureros. Cu toate astea, faptul ca CHAPPiE nu isi pierde esenta, in ciuda tuturor obstacolelor pe care le intalneste, e cel putin heartwarming, desi as zice ca bate spre heartmelting.

O paralela interesanta intre CHAPPiE si restul lumii se ridica inca de la inceputul filmului. Singurul android care incasa gloante pe banda rulanta, singurul vulnerabil in aparenta, cel care n-a mai putut fi salvat de la o existenta conforma – este singurul caruia i se permite sa se dezvolte, singurul care nu e nici om, nici masina, singurul care poate sa faca rau si o face, dar la fel de usor e singurul care isi poate salva familia si face si asta cu la fel de multa usurinta. Bineinteles, pe parcursul filmului Blomkamp da tot felul de indicii in legatura cu ce are de gand sa faca cu CHAPPiE, dar va las sa le descoperiti singuri.

Yolandi Visser: You know what’s a black sheep?
Chappie: No.
Yolandi Visser: It’s like when you’re different than everyone else.

Filmul lui Neill Blomkamp este, filosofic vorbind, destul de apropiat de restul filmelor cu si despre roboti si inteligenta artificiala, si chiar as indrazni sa arunc in mix si un pic de Transcendence mai reusit. Din punct de vedere vizual, filmul este simplu si direct, cu foarte putine scene in care sa se simta vreun efect special – altul decat cele necesare pentru animarea lui CHAPPiE. Si sincer, nici nu simti nevoia de ceva mai mult din aceasta parte, pentru ca experienta totala pe care o ai urmarind filmul depaseste granitele impuse de un CGI de duzina. CHAPPiE aduna in el emotia unui regizor echilibrat si experimentat, intr-un decor salbatic si violent, asezonat cu umor de circumstanta, realist si dur, pe alocuri, dar incredibil de naiv in cele mai multe puncte, iar rezultatul final este, probabil, cel mai bun film SF din ultimul an pe care il veti evita cu brio, pentru ca nu stiti ce pierdeti. Si cand o sa-l vedeti, o sa va para rau ca nu l-ati vazut mai devreme!

Chappie: Fuckermother!

CHAPPiE apare in cinematografe incepand cu 6 martie. Multumesc InterComFilm pentru invitatia la film.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.
  • Mentiuni

  • Mentiune de la Chappie | CinEmil
    martie 7, 2015

    […] Chappie au mai scris (in afara de Malaezu, articol deja citat): RadioTopic.com, Andreea Mihai (extrem de incantata de Chappie) si […]

Lasa un comentariu