Closer

Postat in Reviewuri de - septembrie 25, 2013
Closer

Closer e filmul pe care îl văd cel mai des, în fiecare an, pentru că e genul de film care te mișcă, fără să fie nevoie ca tu să fi trăit toate tragediile din el. Aș putea spune că e un pic prea tragic și prea chick flick pentru gustul meu, dar în același timp mi se pare dureros de real și, dacă ți-e bine așa cum ești acum, poate e cazul să știi că acest film e un bun reminder pentru a nu uita că pe lume mai sunt și chestii care merg nasol.

Dacă ar fi să mă gândesc la o piesă românească ce ar putea sumariza tot ce se întâmplă în Closer, probabil că Dragostea-i ca și o râie e cea mai bună alegere.

De la Closer am învățat că nu poți alege ce să iubești. Că poți să fii Natalie Portman și că, dacă Jude Law scrie necroloage și e un pseudo-scriitor, se poate îndrăgosti pe viață de Julia Roberts. Că poți să fii doctor și să n-ai noroc în dragoste, apoi să te transformi într-un animal violent care-și câștigă prada instant.

Dar cred că cea mai importantă lecție e numele. Că poți să alegi cine să fii și cât să fii acea persoană, că poți iubi la termen și că te poți desprinde oricând chiar și din cea mai toxică relație. Că poți s-o iei de la capăt, cu un nume nou și cu Damien Rice cântându-ți în urechi.

Dacă vrei să înveți cum să ai parte de un nou început, sau dacă doar ai nevoie să știi că o poți face, Closer e filmul potrivit care să-ți arate asta.

Fară să mai comentez faptul că totul se centrează pe cele patru personaje principale, ale căror povești se întrepătrund și se contopesc, pentru a se despărți o secundă mai târziu, fără să mai comentez coloana sonoră ce îi dă filmului un aer de poveste, fără să mai comentez poveștile atât de reale din film, atât de posibile la orice pas, o să spun doar că filmul m-a făcut sa-mi doresc să văd piesa de teatru după care a fost făcut. Piesa e scrisă tot de Patrick Marber, cel care a făcut și scenariul pentru Closer.

Îl recomand iubitorilor de filme tragice și bune, femeilor care nu cred în happy-end, femeilor care cred în happy-end, cinicilor și iubitorilor de drama. Are o aroma identic naturală, pentru că tot ce se întâmplă în el e posibil, fără beneficiul efectelor speciale sau condimentelor hollywoodiene. Iubitorii de muzică de film au cu ce-și bucura urechile.

Closer e un film despre iubire, inocență, trădare, durere, iertare, acceptare, război, fără învingători și învinși. Cei patru actori joacă magistral și chiar și o persoană care nu iubește vreo unul din numele de pe afiș (exemplu eu, care nu-l plac pe Jude Law, pentru că nu mi se pare credibil ca actor) poate să accepte jocul din film foarte ușor, pentru că ai senzația că vezi un Truman Show de cuplu și în orice moment, rezonezi cu personajele.

Nu e lipsit de inside jokes de iubiți tineri, nici de secrete dureroase. Nu e lipsit de violență și nici de suferință. Avem parte de momente amuzante, fără a cădea în penibil și fără glume forțate.

E genul de film care poate fi vizionat la orice oră, în orice companie. E un film care te relaxează în timp ce te intrigă. E un film care te face să sprijini personajele, pe toate deodată, pentru că nu poți avea favoriți. Și e un film pe care nu voi înceta să-l iubesc și să-l țin aproape, pentru că la fiecare vizionare, mai învăț ceva, ceva ce aleg eu să învăț, și mai uit ceva, ceva ce aleg eu să uit. Până la urmă, Closer e despre alegeri.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu