Dallas Buyers Club

Postat in Reviewuri de - ianuarie 14, 2014
Dallas Buyers Club

Cine ar fi crezut ca fostul iubit al lui J.Lo (in filme, ca in viata reala nu au fost “legati”… so far, dar nu e timpul pierdut) va castiga un Glob de Aur pentru un rol atat de complex si diferit precum cel din Dallas Buyers Club?

Si cine ar fi crezut ca liderul pop rockului-indie-wannabeului american, Mr. Jared Leto, va castiga si el un Glob de Aur pentru rolul secundar din Dallas Buyers Club? Well, la amandoua intrebarile pot raspunde sincer “not me”.

Mai degraba l-as fi vazut in rolul principal pe un tip in genul lui Woody Harrelson (care se pare ca ar fi primit o copie dupa scenariu prin anii ’90), actor ce mi se pare varianta imbunatatita a lui Matthew McConaughey. Bineinteles, dupa ce s-a trecut prin actori precum Brad Pitt si Ryan Gosling, ma bucur ca varianta finala a filmului ii are pe cei doi proaspat castigatori ai Globurilor de Aur.

Cameleonic, asa cum ne-a obisnuit pana acum, Jared Leto isi face de cap cu un scenariu insolent, dramatic, neasteptat si dureros. Pentru rolul lui Rayon, femeia transgender bolnava de SIDA, Leto a slabit 14 kg, dar rolul sau a depasit limita impusa de cantar. Cumva, solistul de la 30 Seconds to Mars reuseste sa uimeasca prin degajarea sa din rolul lui Rayon si sa-mi aminteasca un pic de greii Wesley Snipes, Patrick Swayze si John Leguizamo in To Wong Foo, Thanks for Everything! Julie Newmar. Jared Leto n-a fost nicicand mai uman ca in acest rol, nici macar in rolul lui Harry Goldfarb din Requiem for a Dream.

Jennifer Garner, in rolul doctoritei Eve Saks este la fel de usor de uitat ca in celelalte roluri ale sale, cu mentiunea ca pare si mai nesigura pe ea in prezent decat la inceputul carierei.

Ceea ce surprinde este, insa, prezenta si jocul lui McConaughey. Fara sa-l banuiesc pana acum de profunzimea asta, Matthew McConaughey reuseste sa te uimeasca dincolo de aspectul fizic al rolului (pentru care a slabit 23 kg). Actorul aduna in el hedonism, viciu, boala, incapatanare si rezistenta, dand viata unui personaj realist si surprinzator. Scenele lui Ron Woodroof sunt salbatice, dureroase, pline de curaj si lipsite de moravuri. Totul pe ecran se transpune in sexualitate fluida, caci asta e singurul lucru pe care pare sa-l respire Ron. Pana la un punct. Punct de la care devine luptator si McConaughey isi transforma personajul in rolul carierei sale.

Sa joci intr-un asemenea film este un pariu sigur in zilele noastre. Nominalizarile bazate pe personaje bolnave, izolate, umilite si respinse de societate duc, de cele mai multe ori, la premii consistente. Dar Dallas Buyers Club pare mai mult de atat.

Cat timp il urmaresti simti tot ce simte Ron in vene, lupti alaturi de el, il sustii pana la capat si nu vrei nicio clipa ca povestea aceea sa fie adevarata. Trebuie sa recunosc ca am sperat ca pana la urma sa se dovedeasca a fi o greseala. Bineinteles, samburele de adevar al povestii nu a lasat filmul sa se duca in directia preferata a Hollywoodului – happy end-ul siropos si de duzina, asa ca Dallas Buyers Club este un film cu emotii sincere si portretizare pe masura.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu