Divergent

Postat in Reviewuri de - aprilie 14, 2014
Divergent

Pentru ca imi place fictiunea Young Adult, am citit acum ceva timp trilogia din care face parte si Divergent. S-a vorbit foarte mult despre cat de clona The Hunger Games este noua jucarie preferata a tinerilor de peste tot, si va pot spune ca da, la prima vedere pare o clona de The Hunger Games, la fel cum si The Hunger Games pareau o clona de Battle Royale. Nu stiu ce vor face cu filmul de-acum incolo, dar in carte e destul de clar motivul pentru care copiii aia se bat, si nu e pentru ca asa au hotarat oficialii statului ca simbol al unei recunostinte eterne pe care trebuie s-o simta poporul, deci subiectul “clona” ar trebuie sa dispara.

Neil Burger e la carma acestui proiect, si nu am ce sa-i reprosez. Nu este extraordinar, nu are elemente “wow”, dar totul e foarte bine executat si, in fond, asta nu e un lucru chiar atat de rau.

In rolul principal, cel al lui Beatris/Tris Prior este Shailene Woodley, intr-o ipostaza care ma face sa-mi fie greu sa imi pese de ea. Personajul asta e a hot mess de la inceput pana la final, fara vreo calitate alta decat cea de fetita enervanta aruncata in situatii extraordinare. Bineinteles, personajul e (pur teoretic doar) plin de calitati si abilitati pe care (shocker!) nimeni nu le are, dar cumva reuseste sa faca o salata enervanta din niste chestii care ar fi trebuit s-o ajute sa se dezvolte.

Alaturi de ea este Theo James, care se descurca mai mult decat admirabil in rolul lui Four (four fears, people, four fears!), desi are anumite momente in care am senzatia ca ma uit la Passions din nou.

Kate Winslet, in rolul lui Jeanine Matthews, pare atat de insarcinata (iar chestia asta a fost ascunsa atat de penibil, god no!) si de batrana (cine s-a ocupat de machiaj a aruncat cate-o cutie de pudra pe fata actritei in fiecare scena), dar trebuie sa recunosc ca actrita este fascinanta in rolul acesta de femeie orbita de putere.

Ashley Judd este Natalie Prior, si actrita este la fel de superba ca in tinerete, iar gratia si sensibilitatea personajului sunt impletite frumos cu puterea si curajul ei. Caleb Prior (Ansel Elgort) pare mai putin important decat ar trebui sa fie, Andrew Prior (Tony Goldwyn) e ca si inexistent, iar Marcus Eaton (Ray Stevenson) apare atat de putin, incat nu ai timp sa-l dispretuiesti.

Christina (Zoë Kravitz) insa, este extraordinara. Actrita reuseste sa echilibreze istetimea, sinceritatea, umorul si puterea, cu toate ca numarul de replici pe care le are nu este extraordinar de mare. Miles Teller joaca iarasi alaturi de Woodley, dar de data asta rolul lui Peter pare un pic fortat – mi se pare ca actorul e un pic prea goody two shoes ca sa joace un asemenea rol.

Maggie Q are un rol micut, dar important, Mekhi Phifer este cel putin agreabil in rolul de lider, iar Jai Courtney in rolul lui Eric este absolut delicios. Iar pierce-urile lui sunt fabuloase!

Per total, filmul nu e prost, nu e foarte bun, tehnic vorbind e bine executat, actorii sunt foarte buni, daaaaaaaar… Lui Divergent ii lipseste sclipirea, chestia aia mica necesara francizelor. Nu spun ca nu mi-ar placea sa vad directia in care se va merge cu urmatoarele parti, dar pot sa spun ca nu voi mai fi asa nerabdatoare sa vad filmele.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu