Dracula Untold

Postat in Reviewuri de - octombrie 01, 2014
Dracula Untold

Pe principiul “hai ca n-am mai scos de mult un film cu vampiri care sa nu fie pentru adolescenti”, oamenii care au gandit Dracula Untold s-au trezit intr-o buna dimineata si au schitat niste idei. Din ideile astea au adunat 1+1 si a iesit ca Luke Evans, exemplar frumos, de altfel, merita sa joace rolul titular intr-un film care amesteca, fara prea multa gratie, mitologie, istorie, teologie si fictiune. Finalul, daca aveti rabdare, il puteti vedea singurei incepand cu 3 octombrie.

Adevarul e ca, urmarind trailerul, ai mari sperante in ceea ce priveste Dracula Untold. Subiectul poate fi foarte usor de intuit, daca puneti cap la cap titlul si trailerul, iar asta nu e neaparat un lucru rau. Ce e rau, insa, e ce se intampla mai departe. Dracula Untold isi permite prea multe libertati de tot felul. Ba se abate de la istorie, ba de la mitologie, ba materialul sursa, cel al lui Bram Stoker, e manipulat in asa fel incat sa exprime ce vrea Gary Shore, astfel incat rezultatul final este un amestec de mai multe amestecuri, cu licente poetice care de care mai ridicole.

Luke Evans ar fi putut face rolul vietii lui cu Vlad/Dracula, si inca mai cred asta. Domnul Vlad este foarte carismatic, si Luke Evans este atat eye candy, cat si un actor puternic si extrem de potrivit in rolul acesta, indiferent de dificultatea sa. Faptul ca n-are pic de chimie cu restul distributiei vine doar ca sa dovedeasca, de fapt, cat de mult conteaza niste alegeri de casting destul de subrede, pentru ca mi s-ar fi parut normal sa fie inconjurat de oameni care sa-l puna in valoare, nu?

Sarah Gadon este Mirena, viitoare Mina (evident), de o platitudine exasperanta, dar de o frumusete simpla si captivanta. Pacat ca lipseste ceva la capitolul talent si credibilitate artistica.

Dominic Cooper este Mehmed, un villain extrem de plictisitor si chiar deloc amenintator, iar Charles Dance face ce stie el mai bine – domina absolut fiecare scena in care apare, in rolul demonului original.

Ah, trebuie sa-l mentionez pe Ingeras. Da, exista si un Ingeras, fiul lui Vlad Dracul, pentru ca oamenii care au gandit Dracula Untold au zis ca poate pun si de-o telenovela, de-o franciza, o maslina, o samanta, ce vreti voi. Adevarul e ca pustiulica asta, Ingeras, jucat de Art Parkinson e un personaj chiar dragut, si actorul pare destul de capabil sa duca scene mai complicate. Pacat ca replicile sale au fost limitate, in mod sigur as fi atenta la numele sau pe viitor, dar m-as feri de prea mult dramatism in abordarile sale ulterioare – mi-a ajuns scenele slow motion cu Ingeras strigand pe coclauri.

Trebuie sa spun ca de partea de efecte speciale filmul se achita superb. Scenele sunt atat de epice – well, most of them – incat merita vazute pe un ecran mare. Asta, coroborat cu muzica, la fel de epica, salveaza povestea subtire si fara pic de originalitate. Ramin Djawadi (Iron Man, Clash of the Titans, Pacific Rim, Prison Break, Game of Thrones) s-a ocupat de producerea sunetelor obsedante care insotesc filmul in cele mai bune puncte ale sale.

Dracula Untold are niste mici particularitati care nu vor fi trecute cu vederea de niciun fan vampire movie. The eyeliner game is through the roof! Mirena a schimbat vreo 3 perechi de cercei in timpul filmului si n-am putut remarca faptul ca era mereu data cu oja. In contrast suparator, barbatii toti aveau niste unghii murdare. Ingeras vorbea cu “papa”, frantuzindu-l pe Vlad, cateva personaje aveau accent pseudo-britanic (deh, soldatii transilvaneni erau niste culti), si la un moment dat iti sare un ureche un accent slav. Nu zic de scene de confruntare rupte din alte filme, care m-au facut cumva sa ma intreb daca sunt pe canapeaua de acasa, uitandu-ma (din nou) la greseala care a fost Dracula 2000 sau astept sa inceapa 300.

Filmul ar fi putut sa fie mult mai bun, dar gandind-o la rece, de ce ar face-o? Vampirii inca sunt la moda, Luke Evans e un lead care poate conduce si salva cam orice, efectele speciale sunt chiar speciale, si muzica e un element care contribuie la imersarea in atmosfera de legenda, chiar si in lipsa legendei. Astept si partea a doua, no doubt about it.

Multumesc RoImage si Cinema City AFI Palace Cotroceni pentru invitatia la film.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu