Drinking Buddies

Postat in Reviewuri de - noiembrie 06, 2013
Drinking Buddies

Cu Olivia Wilde am o relatie ciudata, in sensul ca nu prea ii suport maxilarul, dar ii ador ochii albastri, iar talentul ei mi se pare mai degraba supraapreciat. Cu Jake Johnson, insa, am o relatie in care el este my soul mate, in sensul ca e la fel de grumpy ca si mine si e singurul lucru bun din New Girl si care face serialul ala bun de urmarit. Basically, in capul meu, sunt un fel de Nick Miller la feminin si asta nu poate decat sa ma bucure.

Stirea ca Olivia Wilde si Jake Johnson lucreaza impreuna la Drinking Buddies m-a bucurat, mai ales ca am avut senzatia, citind sinopsisul, ca se intampla ceva in filmul asta si ca merita vazut. Armata de critici care l-au laudat m-au indus si ei in eroare, asa ca am vazut comedia asta (mai mult drama, dar nu ma pricep eu la incadrari de genul).

Pe scurt? Pai nu prea razi. Drinking Buddies e despre niste unii care lucreaza la o fabrica de bere si beau bere si shoturi on a daily basis, cu tot felul de drame lipsite de romantism si emotie. O gramada de tensiune sexuala trasa de par (si care in viata reala nu ar fi avut sens) si gata filmul. Si mai pe scurt, n-am ras deloc.

Olivia Wilde cred ca n-a vazut un make up artist pentru filmul asta si am reusit sa observ ce ten aiurea are. Beats the hell out of her “talent”, care ala e vizibil la microscop, probabil. Personajul ei e idiot, desi nu neg ca are un oarecare realism, dar nici macar in ultimele minute nu te face sa simpatizezi cu ea. Asta desi e o tipa singura si disperata, parasita de iubit.

Jake Johnson ESTE Nick Miller. Si este si Luke si, cel mai probabil, este toate personajele pe care le-a jucat pana acum. Daca pana acum il iubeam pe Nick Miller, nu pot sa spun acelasi lucru despre Johnson, care pare un actor comod, care joaca roluri “close to home” si home, fara niciun pic de provocare.
Corectie: Jake Johnson ESTE Nick Miller cu barba.

Prin peisaj se mai invart Anna Kendrick (revelatia anului, vezi doamne) si Ron Livingston (cunoscut drept “tipul ala din filmul ala”). Cred ca astea doua sunt singurele personaje pe care as vrea sa le sustin si simpatizez, si asta doar din cauza ca, la un moment dat, par un pic mai curajoase decat personajele principale.

Drinking Buddies e un film tacut, pentru o comedie. Vrea sa simuleze o tensiune cam trasa de par intre personajele principale, povestea e banala si spusa intr-un mod dramatic, nepotrivit pentru comedia care se vrea a fi. La un moment dat, iti dai seama ca in fiecare scena se bea ceva si parca-parca te face sa razi aspectul asta, pentru ca in secunda urmatoare sa-ti dai seama ca oamenii aia au niste probleme grave, de beau atat. Iar concluzia finala este ca nu este nicio concluzie, asa ca nu stiu ce sa va zic.

Vedeti Drinking Buddies pe propria raspundere, nu veniti sa-mi spuneti mie ca e naspa!

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu