Dunkirk

Postat in Reviewuri de - iulie 21, 2017
Dunkirk

Christopher Nolan se reintoarce pe marile ecrane cu Dunkirk, o poveste despre batalia de la Dunkirk, din timpul celui de-al doilea razboi mondial. Cu o distributie in mod egal impartita intre vedete si fete noi, filmul se bazeaza pe stilul bombastic al lui Nolan (supraapreciat, in opinia mea) pentru a spune o poveste fragmentata, care doar amplifica senzatia de suspans si teroare din timpul razboiului.

To get this out of the way, povestile despre interpretarile actoricesti de mare talent si valoare din Dunkirk mi se par mult hiperbolizate, fara sa insinuez cumva ca actorii nu-si fac treaba. Atata doar ca mediul in care sunt pusi sa joace lasa putin loc de manevra, si oricat de bun ai fi, din doua cuvinte pe ora e cam greu sa demonstrezi un talent real.

Dunkirk functioneaza foarte bine ca mijloc de expunere. Scenele lui Nolan sunt, cum altfel, tehnic perfecte. Chiar daca pentru tema aleasa mi se pare ca a ingreunat firul actiunii fragmentand timeline-ul, pe de alta parte, alegerea asta ii permite sa se joace cu emotii, sunete si culori, pentru a readuce un eveniment istoric in prim plan intr-un mod creativ distinct fata de ce inseamnau filmele de razboi pana acum.

In acelasi timp blockbuster, documentar, reiterare, drama si film de razboi, Dunkirk reuseste sa fie alert si extrem de incet in acelasi timp, incapsulat intr-un moment din trecut care a insemnat prea multe lucruri in acelasi timp – disperare, teama, speranta, curaj, nebunie, furie. Iar Christopher Nolan, in ciuda aparentelor, se pare ca e omul potrivit pentru a spune o astfel de poveste.

Dunkirk intra in cinematografe incepand cu 21 iulie. Multumesc Vertical Entertainment si Grand Cinema & More pentru invitatia la film.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu