This Is the End

Postat in Reviewuri de - decembrie 10, 2013
This Is the End

Cine ma stie de mult timp probabil ca m-a auzit de multe ori spunand ca nu prea se mai fac comedii bune in ultima vreme, desi trebuie sa fiu sincera si sa admit ca evit genul, din lipsa de titluri memorabile. Cand eram mai mica, aceasta categorie de filme era destul de bine reprezentata, dar in anii 2000 mi s-a parut ca totul e o reciclare continua a unor subiecte rasuflate.

Cu toate acestea, am tinut neaparat sa vad, chiar si cu intarziere, This Is the End, si bine am facut! Daca reusesti se treci peste doza ridicata de profanitati si daca nu te deranjeaza tona de penisuri ce se preumbla pe ecran aproape permanent (sau poate chiar in ciuda acestor doua “fenomene”), This Is the End poate transforma o seara plictisitoare intr-o seara in care toilet humor-ul e chiar amuzant.

Scris, produs si regizat de Seth Rogen si Evan Goldberg si cu o distributie stelara din care fac parte James Franco, Jonah Hill, Seth Rogen, Jay Baruchel, Danny McBride, Craig Robinson, Michael Cera si Emma Watson, This Is the End rescrie povestea Apocalipsei, prezentand reactii exagerate ale unor actori care se joaca pe sine in situatii de criza.

Da, ideea din spatele filmului e simpla si poate ca n-ar fi la fel de amuzanta daca limbajul ar fi mai “curatat” de injuraturi, dar filmul e palpitant de la inceput pana la final si cred ca e greu sa te plictisesti in cele 107 minute cat dureaza.

James Franco se joaca pe sine, evident e vorba de o versiune mult mai antipatica a sa, si isi face de cap cu toate glumele cu homosexuali adresate persoanei sale. Uneori e cam sec, alteori pare de-a dreptul idiot, desi oricine stie ca nu astfel sta cazul cu adevaratul Franco.

Jonah Hill pare un monument de bunatate si altruism, total opus imaginii pe care o am eu despre el, iar cercelul si tunsoarea nu il ajuta mai deloc in demersurile sale de a fi luat in serios.

Seth Rogen nu mi-a spus nimic niciodata, si uneori am avut tendinta de a-l confunda cu Jonah Hill, atat de putine lucruri imi spunea prezenta sa pe ecran. De data asta, am avut ocazia sa-mi fie intarite banuielile – Seth Rogen e un actor prost si o persoana plictisitoare.

Jay Baruchel e unul din actorii pe care ii stiu din toate filmele cu adolescenti si college, filme care nu au niciodata nume, pentru ca sunt toate la fel, iar Baruchel e acelasi in toate – doar un tocilar care nici macar nu reuseste sa evolueze in vreun fel pana la finalul filmului. Cu toate astea, il plac suficient incat sa-i apreciez caracterul duplicitar, acid si haios din This Is the End.

Danny McBride… Who the f*ck is Danny McBride? Inca un anonim din masa de amuzanti disponibili la Hollywood, antipatic si enervant.

Pe Craig Robinson l-am vazut anul asta si in Rapture-Palooza, unde trebuie sa recunosc ca a jucat mult mai bine, pe Michael Cera nu l-am suportat niciodata, iar Emma Watson a reusit sa faca aici ce n-a reusit in The Bling Ring: sa fie diferita, edgy si sa surprinda.

Trebuie mentionata si Rihanna, care ar trebui sa se lase de filme, sau macar sa se rezume la a aparea pe sticla si a canta vreo doua-trei versuri, caci actoria e prea solicitanta pentru unii. Jason Segel a fost la fel de banal ca intotdeauna, Christopher Mintz-Plasse a aparut pentru doua secunde, iar Aziz Ansari stole the show. Finalul, apoteotic de altfel, i-a adus din nou aproape pe idolii unei generatii: Backstreet Boys.

Per total, This Is the End vine cu glume nesimtite, efecte proaste si metafore voalate. E o comedie reusita, care te face sa razi aproape la orice scena, iar asta e scopul final pana la urma: sa razi fara rezerve.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu