The Equalizer

Postat in Reviewuri de - septembrie 25, 2014
The Equalizer

The Equalizer a fost un serial in perioada de glorie a anilor ’80, cand spionii faceau legea la TV, macar uneori, si pentru vremea aia, genul asta de filme erau (relativ) normale si prezente din abundenta. Si totusi, cand am vazut prima data trailerul pentru varianta cinematografica a lui The Equalizer, cu Denzel Washington in rolul egalizatorului principal, am zis “hey, this shit could be good!”. Mai ales ca ni se promitea un Antoine Fuqua la regie, cu care Denzel Washington a colaborat si in Training Day (rol pentru care, daca va aminti bine, a primit si un Oscar). Ma rog, asta cumulat cu un trailer pe care se auzea Eminem a rezultat, in capul meu, un film de vazut.

Acum, sa nu fiu carcotasa. Filmul nu e prost. Din punct de vedere tehnic, e chiar foarte bine facut si se vede siguranta pe care o capeti odata cu experienta. Denzel Washington straluceste in rolul lui Robert McCall, un nume cam alb, daca ma intrebati pe mine, desi personajul nu e de vreo complexitate deosebita. Profunzimea lui McCall e data in mod special de elementul taciturn care, amplificat cu linistea interioara evidenta si skillurile periculoase de care dispune personajul, fac din el un Mesia in doua picioare, gata sa salveze orice suflet ratacit.

Intr-un fel, ma bucur ca epoca asta a vigilante-ilor nu s-a dus cu totul pe apa sambetei, ca parca ducem lipsa de mult timp de un razbunator uman si fara superputeri extraordinare. Denzel Washington se potriveste perfect in rolul lui Robert McCall, si totul – de la aspect la felul in care isi livreaza replicile – spune ca parca si-ar fi dorit ceva care sa nu fie foarte activ din punct de vedere fizic, dar mai ales solicitant din punct de vedere psihologic. Caci da, personajul asta lucreaza mult pe partea pseudo-stiintifico-fantastico-psihologica, si nu pot sa spun ca e un lucru rau, pentru ca se pare ca pe Robert McCall il prind filosofiile de duzina.

In schimb, the villain este hiperbolizat si exagerat, si pe toata durata filmului ai impresia ca o sa fie ditamai throwdownul intre McCall si Teddy, interpretat de un Marton Csokas hipnotizant. Scena sa de introducere este de-a dreptul spectaculoasa, pentru mine toate tatuajele alea, plus imaginea sa inversata, mi-a dat impresia unei biserici ortodoxe rusesti, plina de desene intricate, care prevestesc pericole incredibile si greu de infruntat. Csokas s-a descurcat foarte bine in rolul lui Teddy, reusind sa aduca o sclipire de inteligenta unui rol care putea foarte bine sa fie doar de un sadism straniu, si a dus nebunia personajului la un nivel care mi-a ridicat asteptarile pe care le aveam de la film.

Trebuie s-o mentionez pe Chloë Grace Moretz, in rolul lui Teri/Alina, fara de care nu s-ar fi pus “organismul” in miscare, si mai trebuie sa spun ca n-am vazut-o nicicand mai liniara si mai plata ca aici. Dar pentru cele cateva replici a fost suficient de credibila, mai ales ca nici rolul nu era de-o profunzime extraordinara.

Filmul s-a invartit in joaca asta de-a soarecele si pisica intre McCall si Teddy, si pe masura ce trecea timpul, ma gandeam din ce in ce mai mult ca abia astept concluzia unui film care promite actiune si dreptate pe paine. Actiune a fost, dreptate a fost. Pacat ca n-au fost la nivelul promovat in trailer. Antoine Fuqua a reusit, insa, niste visuals de exceptie, si muzica de pe fundal a fost foarte bine conceputa si a intretinut perfect atmosfera din film, dandu-i o intensitate ireala. Actorii s-au jucat cu chimia dintre ei pana au innebunit spectatorul, dar scenariul lui Richard Wenk a plutit intr-o mare balta de conformism si a fost extrem de previzibil.

Fara a beneficia de o violenta stilizata ca a lui Tarantino, si nici de profunzimi si adancimi de caracter, The Equalizer este, in fond si la urma urmei, un efort destul de distractiv din partea unui regizor care promitea mult acum 13 ani si din partea unui actor care in mod sigur poate mai mult decat atat.

Multumesc InterComFilm pentru invitatia la film.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu