Freaky Friday: Blade: Trinity

Postat in Freaky Friday, Reviewuri de - august 01, 2014
Freaky Friday: Blade: Trinity

Putine francize isi pierd atat de rapid din farmec precum a facut-o Blade. Tot ceea ce a insemnat la un moment dat supereroul perfect, plin de carisma, puternic si misterios, s-a dizolvat incredibil de repede intr-o supa la plic, aparuta, e drept, cu mult inaintea esecurilor de genul lui Twilight, dar la fel de lipsita de energie si viata ca si ele.

Blade: Trinity vine la pachet cu acelasi erou binecunoscut, dar fara tot suflul acela energic care-l caracterizeaza. Filmul pare sa recicleze clisee deja folosite, care nu mai au niciun farmec, iar Blade al anului 2004 este plictisit(or) si obosit(or), si asta nu e un lucru bun deloc…

Da, Wesley Snipes inca mai are ceva de zis, din punctul meu de vedere, dar alegerea de a citi si a da curs invitatiei de a se alatura acestui proiect nu face decat sa-i dauneze. Dintr-un personaj pe a carui dualitate te puteai baza pentru a avea parte de actiune, umor si suspans, Blade se transforma intr-o caricatura banala, careia ii lipseste fix acel spark ce l-a transformat in vampirul preferat al tuturor.

Inca mi-e greu sa-mi amintesc filmul in totalitate, desi eforturi de a-l vedea am facut de minim 5 ori, si singura legatura cu filmul original este numele personajului, care a devenit din ce in ce mai sters si mai fara chef. Mi se pare ca Wesley Snipes nu arata nicio intentie de a se implica prea profund in actiunea filmului, iar tot egoismul asta evident dezechilibreaza si mai tare un produs incert.

In rest, lucrurile sunt previzibile. Whistler (Kris Kristofferson) se intoarce, pentru o ultima reprezentatie, relativ apropiata de felul in care si-a interpretat personajul si pana acum, dar asta nu e cel mai rau lucru care s-a intamplat in film. Oh, nu!

Prezenta Jessicai Biel, in rolul lui Abigail Whistler, si a lui Ryan Reynolds, in rolul lui Hannibal, si King pe deasupra, because let’s make fun of people, why won’t you?, au o mare parte din vina de a aduce ridicolul intr-un film care deja incepuse sa se indrepte spre o moarte sigura. Nu e exclusiv vina lor, dar faptul ca sunt niste semi-action stars cu 0.05 grame de talent pur trebuie sa conteze, nu?!

As fi vrut sa spun ceva si despre Drake (un Dominic Purcell neasteptat de banal) si despre Danica (o Parker Posey de care eu imi amintesc ca o iubeam mult), dar sincer nu am ce, pentru ca filmul asta se transforma intr-o ceata pe care vrei s-o uiti cat mai repde odata ce s-a terminat.

Blade: Trinity nu are nimic din visceralitatea primului film, si nici macar nu are ceva din elementul horror atat de bine exploatat de cel de-al doilea film. Ce ramane este un ultim scancet al unei trilogii care ar fi putut sa fie extraordinara, si a ramas doar ordinara.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu