Freaky Friday: Life

Postat in Freaky Friday, Reviewuri de - martie 24, 2017
Freaky Friday: Life

Povestile SF horror n-au mai avut succes in ultimii ani, pentru ca este inevitabila comparatia cu seria Alien, dar din fericire Life pare sa se afle pe partea buna a cinematografiei americane in ceea ce priveste subiectul “monstri in spatiu”. Ce porneste drept o calatorie de explorare se sfarseste, inevitabil, in mod tragic, dar asta e doar scheletul filmului.

Life se joaca cu papilele cinefililor, amintind foarte mult de Alien intr-un mod elegant, incat aproape ca as zice ca e un omagiu, si nu o inspiratie. Totul se dezvolta in modul septic al SF-urilor de rit nou, facandu-ma sa ma astept la heptapozii din Arrival de cateva ori, dar nelasandu-ma sa uit ca aici e vorba de distrugere si moarte.

Regizorul Daniel Espinosa stie sa-si indrume actorii catre punctele pline de suspans, care sunt extrem de bine dozate, cantitativ si calitativ. Fara sa sufere major de boala plot twistului la orice secunda, Life mentine atmosfera apasatoare, dar serioasa (cu mici exceptii, pentru ca deh, vorbim de Ryan Reynolds care inca n-a iesit din rolul lui Deadpool), cu o gravitate care nu prevede nimic bun.

Jake Gyllenhaal e un actor pe care as vrea foarte mult sa-l plac. Apreciez experientele sale actoricesti, faptul ca-si ia multe libertati creative, dar cumva aerul sau fortat, usor psihotic (reminescenta din Nightcrawler, banuiesc eu) nu ma ajuta sa-l vad credibil in niciun rol. Cu toate astea, are parte de un personaj simplu, decent, care misca povestea din Life intr-o directie nu neaparat previzibila, dar plauzibila.

Ryan Reynolds, care e superb in rolul lui Deadpool, in Life e tot Deadpool. Asta n-ar fi o problema, daca filmul ar fi despre viata lui Deadpool, dar nu e. In schimb, cineva vrea sa ma faca sa cred ca acest man-boy cu evolutia emotionala blocata undeva intre 17 si 18 ani este un doctor de prestigiu, care poate sa ia parte la o misiune spatiala. Ma rog, poate senzatia deadpooliana (pardon my French) e data si de faptul ca scenaristii (Rhett Reese, Paul Wernick) sunt “vinovati” de scenariul lui Deadpool.

Restul actorilor sunt de culoarea si genul potrivit, fara sa aiba un impact permanent in poveste. Rebecca Ferguson, singura mai celebra dintre ei, e redusa la un amalgam de emotii pe care nu le astepti din partea unei femei care lucreaza pe Statia Spatiala Internationala, iar ceilalti colegi ai ei sunt si ei desemnati pe bancheta din spate la vizionarea unei povesti care le pastreaza alegeri stupide si care nu fac cinste unor oameni educati si pregatiti sa infrunte vidul din spatiu.

Daca vreti un SF care sa provoace, Life va provoca frica, uneori dezgust, alteori o paranoia inexplicabila. In ciuda personajelor mai mult sau mai putin solide, povestea e buna si poate sa conduca filmul cu cele cateva efecte speciale ale sale, cu o coloana sonora care inspira teama si cu niste cadre simple, terifiante.

Life a intrat in cinematografe incepand cu 24 martie. Multumesc InterComFilm pentru invitatia la film.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu