Freaky Friday: Pandorum

Postat in Freaky Friday, Reviewuri de - septembrie 19, 2014
Freaky Friday: Pandorum

Cand eram mai mica, aveam o problema mare cu filmele si cu actorii din ele – aveam asteptari de la ele. Cu timpul, chestia asta mi-a mai trecut, dar tot se mai intampla sa fie cate un film (Pandorum astazi) sau cate un actor (Ben Foster astazi) de la care sa ma astept la o tona de chestii bune. Nu spun ca Pandorum e neaparat prost, doar ca… Nu e ceea ce ma asteptam.

Da, mitologia de tot felul e acolo. Elysium and what not. Survivalism pe paine. Modificari genetice and all that jazz. Da, Ben Foster e perfect in rolul sau, intens si puternic atunci cand trebuie, extrem de vulnerabil cand situatia o cere. Da, Dennis Quaid isi arata experienta, fara a epata, si Cam Gigandet da dovada de suficient talent (incredibil, I know!) incat sa devina un villain pe masura. Norman Reedus e si el pe-acolo, intr-un rol de toata jena, si in rest, avem parte de o distributie acceptabila care, cu un scenariu mai bun, ar fi putut duce filmul mai departe.

Scenariul, insa, pare ca e lovit de tot felul de bube. Nimic nu e prea bine batut in cuie, nimic nu e foarte clar, poate doar “suferinta” nativa a celor de pe Elysium. Niciun personaj nu reuseste sa prinda atentia spectatorului, in pofida povestilor care ar putea deschide inimi si provoca empatii. Personajele par mai degraba manate de ideea unei supravietuiri at all costs, si individualismul lor devine rapid deranjant. Nemaivorbind de senzatia ca par toti “aruncati” de o soarta relativ potrivnica in aceeasi supa si asteapta sa fiarba la intervale nedefinite, si iata cum se contureaza o poveste care-si cam taie singura creanga de sub picioare.

Nimeni si nimic nu se leaga, si uite cum, brusc, toti isi amintesc ca nu-si amintesc nimic. Sau isi amintesc doar anumite chestii. Pai si cum impacteaza asta totul? Pai n-as sti sa va spun. Singurul lucru de care imi amintesc, la propriu, e muzica gen Resident Evil, dar apoi imi amintesc ca domnul Paul W. S. Anderson e responsabil de film si inteleg mult mai multe.

In acelasi timp, as vrea sa spun ca filmul e prost, doar ca nu e. Cu toate ca vina cea mai mare a lui Pandorum este conglomerarea de idei si teorii intr-un singur univers, filmul rezultat este un SF destul de agreabil, cu multe gaurele si gaurici in plot, dar care asigura partea de thriller intr-o maniera mai mult decat acceptabila. De asemenea, cadrele foarte curate ar putea entuziasma iubitorii de science fiction, si background storyul disponibil pentru personaje e destul de bine inchegat, precum si evolutia lor ulterioara. Pentru fanii SF de orice fel, Pandorum este un must see. Pentru fanii analizelor pe psihic, insa, nu sunt asa sigura filmul diseca ceea ce trebuie. Pana la urma, filmul fiind mediocru, exista riscul sa nu impacteze pe nimeni si nimic, iar asta ar putea amplifica starea de vizionare inutila.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu