Freaky Friday: Priest

Postat in Freaky Friday, Reviewuri de - aprilie 11, 2014
Freaky Friday: Priest

Unele filme reusesc sa fie a hot mes, fara a incerca lucrul asta prea tare. Punem la socoteala si un material-sursa relativ neaplicabil in cultura vestica (manhwa coreana cu acelasi nume e destul de greu de digerat, dat fiind faptul ca e alambicata si complexa), deci poti fi sigur ca rezultatul final este usor confuz si confuzant.

Priest vine cu Paul Bettany in rolul unui Warrior Priest, membru al unei societati care lupta impotriva vampirilor. Intr-o lume post-apocaliptica, distopiana, in care oamenii traiesc sub o teocratie care ii foloseste dupa bunul ei plac. Premisa m-a atras foarte mult, la fel ca si promisiunea unui film cu vampiri. Care vampiri apar prea putin, si oricum sunt mai mult niste bestii.

Povestea se precipita repede, cu intrigi de tot felul, la niveluri inalte, dar si dubios de joase, cu razbunari si ranchiuni care ar fi trebuit uitate. Se nasc tot felul de aliante dubioase si echipe putin probabile in viata reala, dar imi spun in continuu, ca o mantra: “nu trebuie sa uit ca acesta este doar un film! nu trebuie sa uit ca acesta este doar un film!”.

Pe mine ma fascineaza Paul Bettany ca actor, dar in acest film este memorabil putin spre deloc. Rolul titular il face sa para maxim plictisit, cu zero expresivitate si emotie. Subiectul fiind si-asa derizoriu, va dati seama cam cat conteaza faptul ca personajul principal e doar un nene blazat si satul de tot.

Pe langa el mai sunt cateva nume. Fosta Warrior Priestess (Maggie Q) are zero substanta si sex appeal, desi cam asta s-ar vrea de la ea, nepoata Lucy (Lily Collins) e doar o bucatica de decor, iar povestea serveste doar drept vehicul pentru celelalte personaje, iubitul ei, Hicks (Cam Gigandet) este doar un smecheras de cartier, iar Monsignor Orelas (Christopher Plummer) este un batran demodat si intepat.

Singur conflictul cu Black Hat (Karl Urban) aduce ceva savoare unei povesti deloc fascinanta, dar nu aduce suficiente lucruri cat sa o faca memorabila.

Efectele speciale, atat de necesare unui film de actiune si SF, sunt, fara exceptie, groaznice. Nici macar regiunile desertice (multe de tot in film) nu sunt realizate intr-o maniera profesionala, desi recunosc ca motocicletele din film sunt pretty awesome. Scenele de bataie, insa, sunt destul de reuseste, iar la capitolul asta pot spune ca e singura “bifa pozitiva” pe care o pot acorda filmului.

Priest nu e genial, nici macar pe departe. Are ceva, totusi, care ma face sa ma intorc la el in fiecare an, iar asta e o senzatie foarte campy, care mie imi place. Da, e departe rau de materialul-sursa, dar asta nu m-a oprit niciodata sa-mi placa un film. E plin de actori mai mult sau mai putin… dedicati, plin de greseli evidente si plin de lipsuri, dar cu toate acestea, vampiri sau nu, Priest este cel putin enjoyable, macar pentru fanii campy horror, sci-fi wannabe si dystopian humor.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu