Freaky Friday: Repo! The Genetic Opera

Postat in Freaky Friday, Reviewuri de - mai 16, 2014
Freaky Friday: Repo! The Genetic Opera

Repo! The Genetic Opera este… Ciudat. Ciudat de privit, datorita elementelor goth, imbinate cu vizualuri cu si despre carnavaluri dubioase, ciudat de ascultat, datorita structurii sale pe muzica de opera si a temelor abordate, ciudat de inteles, pentru ca este bizar, si amuzant, si grotesc in acelasi timp. Repo! The Genetic Opera este un fel de copil bastard al lui The Rocky Horror Picture Show, cu un pic mai multa clasa, mai putina decadenta, usor mai previzibil si infinit mai greu de inghitit.

Povestea este una neasteptata – intr-un viitor relativ apropiat, lumea sufera de o epidemie care le afecteaza organele vitale, iar singurii care ii pot salva pe oameni sunt cei din corporatia GeneCo – transplant de organe pe credit. Repo Men sunt cei insarcinati cu “recuperarea” datoriilor fata de GeneCo, in cazul in care un “client” intarzie cu plata. Pana acum, decorul acesta futuristic se dovedeste a fi extrem de macabru… Si extrem de delicios.

Trebuie sa recunosc ca numele lui Anthony Head (cunoscut mai ales din Buffy the Vampire Slayer) mi-a atras atentia, in rolul titularului Repo Man, dar am constatat cu stupoare ca toata distributia este foarte bine inchegata si interesanta de vizionat.

Shilo (Alexa PenaVega) este fiica adolescenta a lui Nathan/Repo Man, inchisa in casa in baza unei boli grave, mostenita de la mama ei. Nathan (Anthony Head) are o voce superba, reusind sa faca switch rapid si credibil intre personalitatile sale – cea de tata si cea de “debt collector”, dar Shilo (Alexa PenaVega) are o voce destul de enervanta si aproape ca m-as fi rugat sa nu cante in film.

Rotti Largo (Paul Sorvino) este principalul antagonist, cu o voce extraordinara, as adauga, si care aduce o demnitate si o eleganta nebanuite fiecarei scene in care apare. Nu mai vorbesc de geniul sau diabolic – yum-yum!

O aparitie-surpriza este cea a lui Blind Mag (Sarah Brightman), cu niste costume si un machiaj inspirate parca din filmele lui Tim Burton si care i se potrivesc incredibil de bine. Iar vocea ei, daca mai era vreun dubiu, este absolut divina.

O sa radeti, dar urmatoarea prezenta este mai mult decat acceptabila. Amber Sweet (Paris Hilton) este singura fiica a lui Rotti. Dependenta de operatii estetice si de Zydrate (un drog fictional obtinut ilegal), este una din sursele de umor nesecate din film, alatur de fratii sai. Luigi (Bill Moseley) este fiul cel mare al familiei Largo, usor antisocial si usor criminal, dar in realitate, nepericulos. Pe langa el, Pavi (Nivek Ogre), fratele sau mai mic, este de-a dreptul oribil. In permanenta insotit de femei si narcisist, Pavi poarta pe fata diverse piei ale diverselor femei, pe care le schimba si le ajusteaza cu ajutorul unor cleme. Can you spell gross?

Unul dintre cele mai carismatice personaje este GraveRobber (Terrance Zdunich), procurator de Zydrate de prin morminte si narator cu tenta de Dracula. Simpatic none the less.

Filmul, cu tot farmecul sau de balci, cu tot potentialul de care dispune (goth rock musical set in future?!), da chix intr-un loc esential. Muzica e usor fortata, dar asta nu ar fi o problema asa mare – e greu sa sustii o opera, mult diferita de un musical, in care mai sunt si replici vorbite, si cantecele scurte, si niste dans. Nu, aici nu muzica e problema, ci versurile, de multe ori trase de par, absurde pana la refuz, integrate cu mare dificultate in storyline.

Apreciez provocarea lui Darren Lynn Bousman de a lucra la un asemenea proiect, si cu toate neajunsurile sale, primeste trei stele din partea mea.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu