Gods of Egypt

Postat in Reviewuri de - februarie 29, 2016
Gods of Egypt

Legendele sunt din nou facute praf la Hollywood, sau cum ar fi fost Gods of Egypt daca ar fi fost sincer cu publicul sau. Oricat de mult mi-ar placea Brenton Thwaites, Gods of Egypt este o capcana pentru cinefili si oamenii care gusta miturile deopotriva.

Filmul se avanta inca de la primele secunde in a prezenta niste personaje care ar putea fi credibile, daca n-ar fi atat… de albe. Bek, jucat de Brenton Thwaites, care de altfel e destul de simpatic pe marele ecran, e blond. Si cret. Si cam aici se termina asemanarea cu egiptenii antici. Am zis asemanare? Am glumit, cum probabil au glumit si realizatorii filmului. Bek are alura unui zeu grec, ceea ce nu prea se pupa cu felul in care aratau egiptenii pe vremea aia.

Nu mai zic de modernizarea excesiva a personajelor, fie ele zei sau simpli muritori, cu femei independente si inteligente, care chiar erau ascultate – as if, iar glumele mult prea contemporane strica cu totul fluxul filmului, si-asa subred.

Nikolaj Coster-Waldau, danezul cunoscut publicului in special datorita serialului Game of Thrones, e chiar placut, desi rolul lui Horus e un pic cam prea safe pentru el si reuseste sa-i imprumute aciditatea lui Jaime Lannister, nereusind astfel sa-si diferentieze personajele.

Cel mai distractiv este, de departe, Gerard Butler. Actorul scotian pare sa fi uitat orice urma de decenta, si pare sa fi decis sa joace cat mai penibil in Gods of Egypt, ducandu-si reprezentatia pana intr-un punct atat de campy, incat nu stiu daca o face intentionat sau pur si simplu doar atat poate.

Courtney Eaton este Zaya si singura gura de aer proaspat, chiar daca usor fortat, al filmului asta care e o bomba CGI, dar preferata mea va ramane Elodie Yung, care este o Hathor senzuala si picanta si, probabil, singurul personaj cat de cat credibil.

Si, intr-o incercare desavarsita de a strica cam tot ce se poate din film, Thoth (jucat de Chadwick Baseman) are o atitudine atat de flamboianta si de exuberanta, incat mi-e imposibil sa nu-l asociez cu the token black gay guy.

Mi-e greu sa cred ca cineva a zis “ce idee buna!” cand a citit scenariul pentru Gods of Egypt, dar se pare ca producatorii au mizat pe CGI pentru a vinde bilete, pentru ca din punctul asta de vedere, e aproape un Transformers al vremurilor de demult. Dar cum aproape nu e suficient, Gods of Egypt ramane, deci, un film galagios, bombastic, plin de neconcordante si, pe alocuri, distractiv.

Gods of Egypt a intrat in cinematografe incepand cu 26 februarie. Mulţumesc RoImage şCinema City AFI Palace Cotroceni pentru invitaţia la film.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu