Guardians of the Galaxy Vol. 2

Postat in Reviewuri de - mai 06, 2017
Guardians of the Galaxy Vol. 2

In retrospectiva, trebuie sa recunosc ca primul Guardians of the Galaxy nu m-a impresionat pe termen lung, chiar daca in prima faza am imbratisat curentul cu I am Groot, asa ca nu pot spune ca eram vreun pic entuziasmata de Guardians of the Galaxy Vol. 2, mai ales ca muzica din el e mai reprezentativa pentru taramul american decat pentru noi si, deci, relativ prost aleasa pentru un produs global, ceea ce face ca marketingul filmului sa nu ma atraga prea mult.

Fara prea multa vorbarie inutila, o sa fiu scurta: fac parte dintre cei care cred ca acest sequel e mult mai bun ca primul film. Internetul deja e impartit in doua tabere, una in care lumea se plange ca Guardians of the Galaxy Vol. 2 e cam superficial, prea axat pe entertainment, prea centrat pe comic, ca personajele nu sunt intocmai ca in comic book, and so on and so forth, si una in care oamenii sunt recunoscatori ca avem un film in care Gamora si Nebula se dezvolta dincolo de statutul de accesoriu pentru un arogant care-si face de cap prin spatiu (desi n-as zice ca filmul ar trece de testul Bechdel), Rocket e mai uman ca niciodata (si Bradley Cooper incepe sa se transforme intr-unul din actorii mei preferati), iar Yondu Udonta interpretat de Michael Rooker e the best father figure I’ve seen in a while.

Sigur, Chris Pratt pare un pic blazat in rolul lui Peter Quill, parca si-a pierdut un pic din avantul tineresc din primul film, dar pe de alta parte, parca imaginea e mai de ansamblu acum fata de filmul din 2014, and that’s not bad at all. Pratt e un actor care te binedispune, chiar daca his acting chops nu sunt la nivelul lui Kurt Russell, sa zicem… Speaking of, Kurt Russell in rolul lui Ego the Living Planet/tatal lui Peter imi arata de fapt cat de ambitios e James Gunn cu proiectul sau. In primul rand, la origini, Ego nu era tatal lui Peter, in al doilea rand, adresand atat de repede conflictul cu figurile paterne din viata sa ii va permite lui Peter Quill sa evolueze mult mai repede ca personaj, indreptandu-se, probabil, spre alte batalii mai importante.

Mi se pare o alegere foarte buna – Russell e unul din veteranii de la Hollywood care ar putea duce un film singuri, dar care si fac o distributie atat de ampla ca cea din Guardians of the Galaxy Vol. 2 sa straluceasca mai tare. Intinerit digital, si apoi lasat “liber” cu figura sa de toate zilele, Russell in rolul lui Ego este sublim, avand linistea si profunzimea necesare pentru a contura un personaj la fel de crud precum ii este numele.

Vin Diesel, de data aceasta drept Baby Groot, e simpatic, dar redundant, Dave Bautista si al sau Drax devin obositori si plictisitori pe alocuri (desi stiu ca n-ar trebui sa am prea mari pretentii de la ei), Mantis (Pom Klementieff) e chiar simpatica si utila, Sylvester Stallone m-a facut sa ma reindragostesc de el, Elizabeth Debicki e stralucitoare (la propriu!) in rolul unui mini-villain capabil si fascinant, iar Sean Gunn si Tommy Flanagan m-au facut sa vreau sa revad Gilmore Girls si Sons of Anarchy.

Pentru cei care aveti dubii, please don’tGuardians of the Galaxy Vol. 2 e unul dintre cele mai bune filme cu supereroi de anul asta. Fiecare e bun in felul lui, fara sa incerci sa compari dezolarea din Logan cu umorul din Deadpool si familia creata in GotG Vol. 2. Luati-l ca atare, e chiar un film bun on its own.

Guardians of the Galaxy Vol. 2 a intrat in cinematografe incepand cu 5 mai. Multumesc CineForum si Cinema City AFI Palace Cotroceni pentru invitatia la film.

 

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu