Hail, Caesar!

Postat in Reviewuri de - februarie 18, 2016
Hail, Caesar!

Fratii Coen se intorc la ce stiu ei cel mai bine, la educarea publicului prin metode inedite care impletesc forta cu fascinatia suprema pentru ecranul mare. Trebuie sa admit ca Hail, Caesar! era pe lista mea de must see, si abia astept sa-l revad, pentru ca asemenea grad de implicare, intentie si inuendo e rar in epoca moderna a cinematografiei care se bazeaza mult prea mult pe efecte, si prea putin pe cauze.

Hail, Caesar! o sa fie greu de urmarit de persoanele care nu considera ca cinematografia a avut loc si inainte de ’85. Cu multe referinte culturale si politice adanc inradacinate in gloria Hollywoodului din anii ’50, Hail, Caesar! spune povestea lui Eddie Mannix, un fixer al epocii de aur care chiar a existat, si aduce pe ecrane tipologii de mult pierdute dupa Cortina de Fier.

Fratii Coen fac cum fac si impletesc o poveste de rapire a unui mare star, Clooney, cu niste invizibile ite politice, aducand in prim plan spaima rosie de care se suferea la Hollywood pe vremea respectiva. Totul este asezonat cu personaje secundare care pun in valoare talentul lui Josh Brolin de a juca un personaj ultra-catolic, in mod sigur dependent de tigari, alcool si alte cele (in special de stress, as zice eu), care se “ocupa” cu musamalizari de sarcini nedorite, cariere fara sens si presupuse sodomii.

Ce mai, Hail, Caesar! aduce pe ecran toate fricile studiourilor de filme din anii ’50, dandu-le o tenta moderna, pastrand farmecul vintage al filmarilor stupide si povestilor prea putin credibile, fie ele tragedii sau westernuri.

Ma bucur ca nimic nu straluceste la fel de tare in pelicula fratilor Coen precum abilitatea lui Brolin de a duce in spate un rol principal idealizat, cum este Eddie Mannix. Nici macar George Clooney, obosit si imbatranit in rolul lui Baird Whitlock, nu reuseste sa capteze audienta asa cum o face Brolin in schimburi rapide de replici, in situatii creative si in minciuni de conjunctura.

Pe vecie preferata mea, Tilda Swinton e in dublu rol, dublu condimentat, si Frances McDormand e simpatica si ridicola in acelasi timp. Mereu surprinzator, Channing Tatum vine pe marele ecran super-bronzat, cu o pleata ariana si cu sentimente rosii. Aproape ca nu-ti mai vine sa intelegi nimic din filmul asta, care aduce religia, istoria, frivolitatea si talentul in fata spectatorului dornic de distractie, si ii rapeste realitatea crunta in care traieste. Suna familiar, nu-i asa? Caci fratii Coen se pricep la distorsiuni pe tema data, iar Hail, Caesar! nu e decat inca o dovada in plus.

Hail, Caesar! intra in cinematografe incepand cu 19 februarie. Mulţumesc RoImage şCinema City AFI Palace Cotroceni pentru invitaţia la film.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu