Halloween 2014: I Spit on Your Grave

Postat in Halloween 2014, Reviewuri de - octombrie 30, 2014
Halloween 2014: I Spit on Your Grave
Daca vreti sa vedeti vreodata un film ridicol de violent, din categoria rape and revenge, I Spit on Your Grave e una dintre cele mai bune alegeri pe care le puteti face. Fara a avea subtilitatea sau spiritul artistic al unor filme precum, sa zicem, The Last House on the Left sau The Virgin Spring, I Spit on Your Grave poate fi suficient de empowering incat sa fie suportabil, cu toate ca gratuitatea unor acte din film lasa de dorit in cele mai multe din cazuri.
Feministele vor aplauda, probabil, eroina filmului, cu toate ca majoritatea oamenilor se vor simti cel putin un pic squeamish la vederea cadrelor lungi cu si despre viol si violenta, atat de jignitoare si oribile, dar atat de realiste in profunzime.
Camille Keaton o joaca pe Jennifer Hills, o scriitoare mutata intr-un colt de lume, singura, cu scopul de a scrie primul ei roman. Evident, pricipalele reactii vor fi din categoria “dar cine a pus-o sa se duca tocmai acolo, si sa mai si locuiasca singura intr-un loc in care nu stia pe nimeni?”, uitand ca filosofiile de genul “ai vazut cu ce era imbracata?” sau “ai vazut cat de mult a baut fata aia in club?” nu invita pe nimeni la sex fortat. Aceeasi premisa e folosita si in I Spit on Your Grave si prin stilul simplu si direct in care e filmat, pelicula reuseste sa te impietreasca si sa te faca sa-ti vina rau intr-un fel atat de direct si sincer, incat sunt dispusa sa trec peste toate neajunsurila sale tehnice. Care sunt extrem de multe, credeti-ma…
Cadrele sunt pline de nesiguranta unui copil care tine pentru prima data o camera in mana, dar dupa ce revezi filmul de cateva ori ajungi sa ii savurezi aroma usor documentaristica si precizia emotiilor pe care le arata. Fara vreun pic de muzica, fara efecte speciale, I Spit on Your Grave are aerul unei proiectii la care asisti fara voie si fara vina, neputincios in fata unor crime oribile care, pana la urma, se pot intampla oricui, iar mai apoi asisti la o razbunare extrem de calculata, care presupune o reunire mincinoasa intre victima si agresori, cu schimbare brusca intre cele doua roluri.
Farmecul aparte a lui I Spit on Your Grave nu tine de distributie, si nici de poveste. Filmul reuseste sa fie dureros de scarbos si bolnavicios, surprinzand foarte franc niste tumori ale individului si expunandu-le fara rezerve. Jennifer este eroina perfecta, daca reusesti sa treci peste legea talionului aplicata la un nivel periculos de inalt, o femeie independenta, plina de resurse si creativitate, care nu se lasa infranta de niste fapte cel putin reprobabile, si care nu se invinovateste pe ea pentru lucruri care erau in afara influentei ei. Oricat de dura ar fi lectia asta, filmul merita vazut, macar pentru a ne reaminti ca uneori putem sa schimbam felul in care acceptam lucrurile mai putin bune din viata noastra.
PS: va recomand sa evitati remakeul din 2010, nu are nici pe departe atmosfera filmului original, iar jocul actoricesc este la fel de prost.
Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu