The Hitchhiker’s Guide to the Galaxy

Postat in Reviewuri de - mai 13, 2014
The Hitchhiker’s Guide to the Galaxy

The Hitchhiker’s Guide to the Galaxy. Deci cum?!

Cu domnul Hobbit (Martin Freeman) in rolul lui Arthur Dent, cu Sam Rockwell in rolul lui Zaphod Beeblebrox cel excentric si delicios, cu un Mos Def (Ford Prefect) neasteptat de amuzant, filmul parea sa promita. Mai pun la socoteala si prezenta lui Zooey Deschanel (Tricia McMillan / Trillian), mai banala ca oricand, cea a lui Bill Nighy drept Slartibartfast, un John Malkovich (Humma Kavula) care m-a cam derutat, vocea lui Alan Rickman (Marvin the Paranoid Android), si cred ca puteti intelege de ce am ales sa vad The Hitchhiker’s Guide to the Galaxy.

Sincer, as fi vrut sa-mi placa filmul. De multe ori am avut senzatia ca urmaresc un episod dureros din viata unui tocilar care incearca sa fie cool si nu reuseste decat sa fie penibil. Am inteles ca daca faci o corelare cu materialul sursa, ajungi sa intelegi si sa-ti placa filmul, dar cum The Hitchhiker’s Guide to the Galaxy nu e fan fiction, ci doar o ecranizare a unei opere deja existente, ma asteptam la mai multa… congruenta. Stabilitate. Transparenta. Elocventa.

Efectele speciale sunt foarte-foarte bine realizate, iar costumele extraterestrilor sunt cel putin interesante, dar filmul pierde mult la tentativele de umor si in majoritatea timpului pare doar arta pretentioasa si exagerata. Impresia mea este ca e greu sa live up to its name, iar rezultatul final, pe langa faptul ca e alambicat, este si greu digerabil.

Actorii nu par a simti vreo nevoie de a se conecta la poveste si impresia mea este ca fiecare juca in alt film, iar problema mea cea mai mare rasare din aparenta necesitate de a citi cartile pentru a “intelege” filmul, personajele, povestea. Nu e ca si cum eu nu as intelege arta interconectata, dar am pretentia ca fiecare bucatica a intregului sa stea in picioare on its own, fara alte “acte” aditionale, iar justificarea cum ca “sa citesti cartile, o sa vezi ce misto e” pur si simplu nu merge de data, data fiind aparitia primelor materiale in anul 1978. In fine, poate pur si simplu tipul asta de umor nu e pentru toata lumea, and that’s fine by me.

Intrebarea care ma macina cel mai tare este de ce m-oi fi uitat la filmul asta.

Luckily, I have the answer. 42.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu