Horrible Bosses

Postat in Reviewuri de - noiembrie 26, 2014
Horrible Bosses

Vine o vreme in care toate printesele de comedii romantice (Drew Barrymore, Julia Roberts, Katherine Heigl, Kate Hudson, dar mai ales Jennifer Aniston) isi schimba straiele in unele mai de soi si, in mod surprinzator, aceste straie noi le prind extrem de bine. Jennifer Aniston a dat lovitura in 2011, cu Horrible Bosses, o comedie neagra care a reusit sa ma transforme din cel mai mare sceptic, atat referitor la noul val de comedie hollywoodiana, cat si referitor la “Rachel”, intr-un mare fan care abia asteapta sa vada ce mai iese din veterana fata dulce din siroposeniile groaznice ale anilor 1995-2005 (give or take 1-2 years).

Trebuie sa admit ca, inainte de vizionare, my main attraction era reprezentat de Jamie Foxx, because – duh! Jamie Foxx. Kevin Spacey si my main squeeze, Jason Bateman, nu pot fi uitati nici ei, plus Jennifer Aniston intr-un rol neconventional si un Colin Farrell in curs de reabilitare (in ochii mei, cel putin), asa ca Horrible Bosses a devenit un punct de atractie pentru cei care voiau o comedie altfel.

Jason Bateman, in rolul eternului good guy Nick Hendricks este la fel de simpatic ca in oricare alt film, neindepartandu-se nici de data de la traiectoria sa obisnuita. In retrospectiva, n-as sti sa spun daca ii apreciez constanta sau daca m-am plictisit deja de ea, dar per total, Nick e genul de om pe care te poti baza, oarecum ingenuu si sufletist, genul de fraier simpatizat si prostit de toti, cu o idee mai mult sex appeal si o farama de cinism. Nimic complex, nimic intrigant, pentru ca domnul Bateman likes to play it safe.

Charlie Day, insa, mi s-a parut extrem de amuzant in rolul nervozatului Dale Arbus, cel care indura cel mai agresiv atac sexual care mi-a fost dat sa vad vreodata pe ecran. Nu intru in polemici, dar sincer – viata lui Dale mi s-ar parea tare dificil de trait si, nu o spun cu prea multa mandrie, daca rolurile ar fi fost inversate, feministele si-ar fi ars si sutienele, si chilotii pentru o asemenea reprezentare.

Jason Sudeikis e si el prin peisaj, in rolul lui Kurt Buckman, care nu trezeste nimic special in sufletul meu, poate doar mild annoyance vazand ca si el alege sa joace un rol comod si cu care e deja obisnuit.

Jennifer Aniston. Este absolut WOW in rolul Julie Harris. Transformarea e completa – in fizic, atitudine, limbaj si ce mai vreti voi. Cred cu tarie ca rolul din Horrible Bosses i-a deschis noi usi si, probabil, ca i-a largit orizontul profesional, si credeti-ma ca merita s-o vedeti atat de departe de ceea ce stiati pana acum despre fata cuminte din televizor.

Domnul Colin Farrell a fost si el o surpriza placuta, pentru mine, cel putin. Faptul ca nu sunt un mare fan al lui imi da voie sa privesc cu un scepticism orice personaj de-al sau, si sa raman surprinsa placut uneori. Momentul in care ramai surprins de un actor pe care nu dai prea multi bani este priceless, iar Farrell face din rolul lui Bobby Pellitt that kind of villain you love to loathe.

Despre Kevin Spacey, numai de bine. Tipul asta ar putea sa stea pe o scena si sa pretinda ca e o cana, si tot la fel de evil ar fi pentru mine. In rolul lui David Harkne, malitiozitatea lui Spacey ia controlul si duce personajul in profunzimi nebanuite, atat de urate, dar atat de faine de privit.

La final, am doar cateva cuvinte de zis despre Jamie “Motherfucker” Foxx. Abso-fucking-lutely amazing. Atat. Jamie Foxx dovedeste, inca o data, ca este un actor magnific, care face din orice rol si rolisor ceva demn de urmarit. Fie ca e drama, fie ca e comedie, Foxx nu scuteste niciun efort, iar asta se vede in fiecare scena.

Horrible Bosses e genul de comedie total nepotrivita copiiilor si oamenilor cuminti, dar vine la momentul oportun intr-o epoca supra-saturata ori de comedii romantice, ori de comedii bromantice, pentru ca nu mai bate moneda pe relatii de iubire intre personaje. Viata se intampla si in afara dormitorului, si uneori viata e murdara, si e plina de sefi rai, de probleme aparute incercand sa rezolvi alte probleme si de prieteni care de care mai “provocatori” la nivelul creativitate si/sau intelect. Hai sa mai spunem si altceva in afara de I Love You si Let’s get wasted, da?

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu