How to Be Single

Postat in Reviewuri de - februarie 12, 2016
How to Be Single

Incep sa cred ca New Yorkul e pe alta harta, din punct de vedere emotional si cultural. How to Be Single este noul film inspirat de un roman scris de Liz Tuccillo, cea care a scris si He’s Just Not That Into You si Sex and the City, asa ca mi se pare un pic normal sa am asteptari ridicate de la aceasta incercare de a examina viata femeilor trecute de 20 ani in marele oras.

Filmul este, insa, plin de stereotipuri obositoare si mai putin de umor. Dakota Johnson este mult prea insipida ca sa ma convinga in rolul de pustoaica inocenta in cautarea vietii fara limite. Rebel Wilson e mult prea vulgara ca sa mai provoace simpatia din Pitch Perfect. Leslie Mann e enervant de tipicara si un pic prea nebuna ca sa fie endearing. Si chiar si preferata mea, Alison Brie, pare blocata intr-un rol care, desi aduce aminte de Annie din Community, e totusi fara directie si fara haz.

Povestea din How to Be Single pare mult mai amuzanta in trailer, dar o data ce e pe marele ecran toate situatiile astea comice se transforma rapid in tragedii. Alice (Dakota Johnson) e on a break, o gaseste pe Robin (Rebel Wilson), care e gata sa-i impartaseasca din tainele celibatului, si sta cu sora ei, Meg (Leslie Mann), un obstetrician care crede ca o cariera e mai importanta decat o familie. Alaturi de ele, Lucy (Alison Brie) incearca tot felul de algoritmi care sa o duca langa barbatul ideal, fara a sti ca e mai importanta chimia decat matematica.

Personajele, fie ele feminine sau masculine, par niste clisee uzate si niste parodii ale unor persoane reale. Refuz sa cred ca cineva se bucura intr-atat de promiscuitate, fara sa simta vreun regret. Refuz sa cred ca sunt femei care doar se prefac ca isi iubesc cariera. Refuz sa cred ca barbatii sunt atat de… Slabi, ca sa zic doar atat, incat sa cada in capcana “oricine e bun, as long as it has a pulse“.

Cred ca marea vina a lui How to Be Single e ca se ia prea mult in serios, fara sa “simta” lucrurile respective. Nimic din comportamentul actorilor nu pare sa transmita implicare si dedicare, si filmul are multe momente in care se impiedica in scene mult prea complicate, fara sa fie nevoie. Momentele amuzante, atatea cat sunt, duc in vulgaritati obositoare, de cele mai multe ori, sau in depresie, daca e orice alt personaj in afara de Wilson.

Daca te uiti atent la How to Be Single, observi ca e mai putin comedie si mai mult drama. Observi ca, de fapt, e cam nasol sa fii singur si ca mai toata lumea e disperata sa fie cu cineva, oricat de nepotrivita e persoana respectiva, ceea ce cred eu ca e cel mai gresit mesaj pe care il poti transmite de Valentine’s Day.

How to Be Single intra in cinematografe incepand cu 12 februarie. Multumesc Freeman Entertainment sGrand Cinema & More pentru invitatia la film.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu