The Hunger Games: Catching Fire

Postat in Reviewuri de - noiembrie 25, 2013
The Hunger Games: Catching Fire

Hope is the only thing stronger than fear.

Asta e ideea ce rasuna si in The Hunger Games: Catching Fire, idee ce a inflorit in primul film, dar care in partea a doua a acestei serii creste neasteptat de mult. Din doua fraze rostite, una e despre speranta, iar asta spune multe.

Panem e acelasi, sarac si flamand. Capitoliul e la fel de nemilos. Katniss e la fel de descurcareata, dar e mai speriata si mai lasa ca niciodata. Sa nu uitam de triunghiul amoros la care este supusa, caci acest triunghi e usor stangaci si plictisitor, dar are, totusi, rolul lui.

Insa ce frapeaza cel mai mult e colectivul din jurul lui Katniss. In The Hunger Games: Catching Fire se dezvaluie secrete politice si, de fapt, acesta este nucleul povestii din Panem. The Hunger Games nu e o poveste simpla despre o fata indragostita sau nu de doi baieti, ci e despre o fata care devine un simbol pentru o natiune oprimata.

Mama lui Katniss, la fel de nenumita in acest al doilea film, ca si in primul, incepe sa fie utila. Prim e deja un aproape-vraci iscusit. Gale intelege ca in sufletul lui Katniss nu e loc pentru iubiri adolescentine. Peeta pare a se fi impacat cu ideea ca ea, Katniss, nu-i va apartine niciodata. Pana si Effie e mai matura ca oricand, iar Haymitch isi apreciaza eleva ca pe un dusman elegant si terifiant.

Peste toate vegheaza ochiul abil al lui Snow (Donald Sutherland), care are un nou game-maker. Plutarch Heavensbee (Philip Seymour Hoffman) vine ca sa te enerveze si sa te contrarieze, intr-un joc calm si sadic, de la inceput pana la final. Trebuie mentionat si Caesar Flickerman, jucat de fascinantul Stanley Tucci, cu aceeasi bonomie nemiloasa cu care ne-a obisnuit in primul film si excelent in calitatea de amfitrion al mortii.

Avem si o noua editie de Hunger Games, menita sa ucida speranta, asa ca avem parte si de noi personaje, care de care mai viclene, iscusite, infuriate, usor nebune sau deloc capabile. The Hunger Games: Catching Fire are multa lume noua in peisaj, dar aceasta lume noua ajuta la dezvaluirea unor planuri secrete care vor darama tot ce stiati despre Panem pana acum. Il avem pe deliciosul Finnick Odair (Sam Claflin) si pe salbatica Johanna Mason (Jena Malone), care sar in ajutorul lui Katniss si al lui Peeta in aceasta editie speciala a Jocurilor.

Filmul e si mai grandios decat primul, iar aici e doar meritul regizorului. Francis Lawrence e mult mai experimentat decat Gary Ross si a reusit sa spuna povestea atat de simplu si concret (pentru cine a citit cartile), incat e foarte greu sa-i reprosezi ca a omis ceva.

Muzica e, iarasi, un personaj stand alone, caci insoteste tot ceea ce face Katniss, tot ceea ce face Snow si orice scena ce are nevoie de oarecare suport pe fundal, dandu-i filmului puterea de a te imersa in universul acesta distopian cu mult mai repede decat ai fi reusit fara coloana sonora.

The Hunger Games: Catching Fire are norocul de a porni de la conceptul lui Suzanne Collins de a construi o arena de lupta fenomenala, asa ca singurul merit al actorilor si regizorului e ca-si fac treaba foarte bine, pornind de la o idee explicata foarte bine.

Singurele mele regrete se leaga, probabil, de fetele pe care le face actuala iubita a Americii, Jennifer Lawrence, in momentele mult prea dramatice, dar nici ele nu sunt indeajuns ca sa stirbeasca fenomenul The Hunger Games.

Catching Fire e dramatic, violent, profund si trist, dar nu-si pierde nicicand speranta, indiferent de momentele tragice prin care trec personajele. Imi place ca partea politica nu a fost uitata si ca iubirile adolescentine ale lui Katniss, oricat de realiste, nu au fost aduse in prim plan, caci The Hunger Games: Catching Fire se termina intr-un fel care promite foarte mult pentru ultimele doua filme din serie, si ar fi pacat sa lase toata partea politica doar pentru doua saruturi furate pe ici, pe colo.

Ramanem cu aceeasi idee, a carei ecou se aude frecvent in film:

Hope is the only thing stronger than fear.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu