Identity Thief

Postat in Reviewuri de - noiembrie 11, 2013
Identity Thief

Ma asteptam de la o comedie cu Jason Bateman si Melissa McCarthy sa rad cam 90% din timpul filmului, asa ca I grabbed some popcorn si mi-am facut de cap. Or not. Credeti sau nu, Jason Bateman devine din ce in ce mai banal in rolurile care i se ofera sau pe care alege sa le joace si mi se pare ca mai degraba se joaca pe sine – acelasi rol de fiecare data, reciclat si ras-uzat, de baiat bun si muncitor caruia i se intampla numai lucruri nasoale. Pe scurt, m-am cam plictisit de rolul asta banal pe care Bateman se incapataneaza sa-l joace si pe care Hollywood-ul se incapataneaza sa-l livreze.

Melissa McCarthy e intr-o pasa ciudata, rolurile pe care le alege sunt din ce in mai stupide si, pentru o actrita pe care o vedeam ca fiind cu potential cand juca in Gilmore Girls, a ajuns sa joace tot felul de roluri destul de violente, antipatice si care perpetueaza ideea ca persoanele mai plinute sunt rele. Nu inteleg de ce accepta McCarthy sa faca parte dintr-o asemenea miscare si nu inteleg noua ei pasiune pentru rolurile de “villain”.

Titlul e destul de direct, asa ca daca te duci la Identity Thief sperand sa vezi o poveste de dragoste, o sa primesti doar furtul de identitate in rol principal, iar relatia de iubire e si ea, pe-acolo. Povestea e simpla si nesolicitanta, atat pentru spectator, cat si pentru actori, asa ca nu are rost sa cititi un rezumat al ei decat daca vreti sa nu mergeti la cinema sa-l vedeti (probabil ca v-ar scuti de cele 111 minute de film, totusi).

Sa spun ca filmul e salvat de cele doua staruri ale sale este o exagerare. Nici Bateman si nici McCarthy nu reusesc sa te faca sa-ti pese de vreo unul din ei. Scenele amuzante sunt atat de rare, incat filmul nu-si merita incadrarea in categoria “comedie”, iar cele care te fac sa razi, la o gandire mai atenta, iti dezvaluie de fapt un pseudo-toilet humor fara sare si piper, nu glume relativ inteligente, asa cum te-ai astepta citind numele de pe afis.

Momentele dramatice sunt destule si, din pacate, mult prea dramatice pentru o comedie de calibrul asta, asa ca filmul pare in dezechilibru total. Nu reuesesc sa gasesc macar un lucru cat de cat placut la aceasta productie, oricat m-as chinui, pentru ca nici nu e foarte prost, incat sa te faca sa razi, nici nu e drama (desi povestea tinde sa devina o drama spre final) si nici comicul nu e la el acasa. Actorii par plictisiti, probabil reflectand mimica audientelor nesperat de mari pe care le-a avut filmul, asa ca, in caz ca va era dor de 111 minute de plictiseala, probabil ca Identity Thief e filmul potrivit pentru asta.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu