Interstellar

Postat in Reviewuri de - noiembrie 06, 2014
Interstellar

Chiar am crezut ca se va întâmpla minunea, adică Christopher Nolan să facă un fim care să-mi placă. Interstellar părea să aibă rețeta perfectă, venită în completarea lui Gravity, aducând ceva mai mult spectacol, dar și mai multă profunzime, dar din păcate bombasticul situației m-a pierdut rapid pe drum.

Nu mă înțelegeți greșit – din punct de vedere tehnic, filmul este SUPERB. Dar cam atât. E doar formă fără fond, spicuind de ici, de colo concepte și filosofii, și adunându-le gratuit sub aceeași pălărie. Unii îl vor asemăna cu 2001: A Space Odyssey, dar dacă vreți să vedeți un film care seamănă cu filmul ăla, vizionați-l pe acela și atât. Pentru fanii lui Nolan, rezultatul a fost cel așteptat – spectacol au vrut, spectacol au primit. Pentru indeciși și, mai ales, cei anti-Nolan, Interstellar e doar o bulă care se sparge rapid sub presiunea extraordinarului.

Filmul e suficient de profund cât să-ți dea impresia că te învață lucuri și filosofii frumos împachetate, și îndeajuns de superficial cât să îți justifice plăcerea vizuală și să-ți ia ochii cu showul de pe ecran. Pe care, fără nicio rezervă, vi-l recomand la IMAX – nu e niciun fel mai bun de a viziona Interstellar!

Trecând peste super-spectacolul de pe ecran, așa superficial și bombastic cum e, mă lovesc de eterna mea problemă cu filmele lui Nolan – zero emoție. Nu-mi pasă de nimeni din filmul asta, și nu e pentru că sunt lipsită de empatie, pentru că din aceea am destulă. Pur și simplu, toți oamenii par nedemni de sentimente și mă mulțumește teribil chestia asta, iar pe mine mă nemulțumește faptul că mă mulțumește treaba asta! Personajele mă lasă indiferentă, omenirea mă lasă indiferentă, găurile negre mă lasă indiferentă, “EI” mă lasă indiferentă, și tot așa… Totul e ca o demonstrație științifică mult prea inteligentă, fără pic de sentiment.

Matthew McConaughey e pe cai foarte mari în ultima perioadă, și trebuie să spun că am avut mari așteptări din partea lui. And, my god, he fell short! După True Detective și Dallas Buyers Club, McConaughey a avut un 2013 excepțional, dar în Interstellar l-a jucat pe Rust Cole cu mai puțină emoție și mai multe pretenții – același rol de filosof umanist, de data asta mai derizoriu și mai neinteresant.

Anne Hathaway și Jessica Chastain cred că sunt, oficial, cele mai prost definite personaje feminine pe anul ăsta, demonizate prin încercările stângace ale lui Nolan de a le face să-și “urmeze inima”. La un moment dat, părea că tot ce fac este greșit, spre deosebire de bărbații atotputernici pe lângă care erau, și – fără a fi vreo feministă, trebuie să recunosc că m-a deranjat incredibil de mult chestia asta.

Mackenzie Foy e o adiție interesantă și provocatoare la o distribuție atât de pretențioasă, Michael Caine pare să-și fi pierdut din energie, Casey Affleck îi dă lecții fratelui său mai cunoscut, și Topher Grace e o plăcere pentru ochiul meu obosit de praf, apă, stele, deșert și gheață. Matt Damon e o surpriză savuroasă, care mi-a provocat suficiente emoții pentru o zi, și John Lithgow pare mai obosit ca oricând.

Nu știu ce idee strălucită a avut Nolan, dar cu Interstellar a dat lumii cei mai tari sidekicks de anul ăsta – TARS și CASE sunt niște roboței care vor distra pe oricine, în absența unor pinguini, minioni, Rocket și Groot, și prezența lor e destul de amuzantă cât să destindă o atmosferă care se ia prea mult în serios.

Colaborarea lui Christopher Nolan cu Hans Zimmer se pare că încă nu s-a terminat, compozitorul reușind să bifeze din nou o coloană sonoră extraordinară, care se împletește cu decorul fantastic al regizorului și dă lumii un nou univers, atât de probabil și atât de spectaculos.

Din păcate, fără emoția atât de necesară, Interstellar pare doar o reconstituire tehnică a unui viitor probabil, ajutându-se de un mod bombastic de a recicla istoria, senzațiile și amintirile. Filmul încearcă să forțeze sentimente, făcându-le să pară și mai îndepărtate decât erau inițial, și reactiile stupide ale personajelor în momente cheie, precum și finalul telenovelistic au reușit să împrăștie bruma de așteptări pe care le mai aveam de la film.

Filmul apare în cinematografe începând cu 7 noiembrie. Mulțumesc Freeman Entertainment și Cinema City AFI Palace Cotroceni pentru invitația la film.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu