John Wick 2

Postat in Reviewuri de - februarie 19, 2017
John Wick 2

In 2014, John Wick m-a facut sa-mi fac cont de Steam ca sa pot sa joc PAYDAY 2. Tot atunci, John Wick a semnalat revenirea filmelor de actiune simple si reintoarcerea lui Keanu Reeves in rolul de action star. In 2017 e de asteptat ca eram nerabdatoare sa ma reintalnesc cu cel mai fain asasin pensionat care vine sa se razbune.

In 2017, John Wick se regaseste pe marile ecrane cu Peter Stormare si cu Laurence Fishburne, in rolul minuscule, dar pline de referinte. Keanu Reeves face ce stie el cel mai bine – imparte pumni, gloante si creioane in ochi, livrand cat mai putine cuvinte posibil. Din pacate, desi in primul film atitudinea sa taciturna facea toti banii, in acest al doilea capitol mi s-a parut un pic obosit si confuz. Sau poate asa era Reeves tot timpul, si eu abia acum am observat? Inca n-am raspunsul la aceasta intrebare.

Eram incantata de prezenta lui Stormare, care mi se pare un deliciu in orice rol pe care-l abordeaza, si de cea a lui Fishburne, caci imi promitea un Morpheus actual. Leguizamo, pentru ca nu pot trai fara jumatatea lui de zambet, Common, pentru ca e un pachet de muschi simpatic, si Ruby Rose, pentru ca e adorabila si sexy intr-un mod ciudat.

Ce am primit a fost, insa, un pic pe langa. Fara sa fiu deranjata de ceva anume la prestatia actorilor, mi se pare ca toti sunt in peisaj, fara prea multa greutate.

John Wick nu primeste profunzime, cum ar fi normal in acest al doilea capitol (caci daca stau sa ma gandesc la Mad Max, al doilea film a adancit atat de mult personajul, incat a creat oportunitati nebanuite pentru franciza).

Aurelio (John Leguizamo) apare cateva secunde, si e uitat pentru tot restul filmului, fara sa aiba mare lucru de spus nici pentru personajul sau, nici pentru cel al lui Reeves, dar nici pentru poveste.

Abram Tarasov (Peter Stormare) continua “traditia” suedezilor de a interpreta rusi, dar macar de data asta o face credibil. The Bowery King (Laurence Fishburne) este un… conducator al crimei organizate din subteran, I guess, la care Wick se duce pentru ca… reasons, I guess, iar relatia lor ramane nejustificata (sau poate am ratat eu momentul), in ciuda faptului ca The Bowery King n-are nicio jena in a se alia cu protagonistul nostru.

Cassian (Common) e un bodyguard sexy, dar cam inutil, iar alea doua cuvinte pe care le spune nu ii intregesc in vreun fel personajul. Dar dezamagirea mea maxima a fost Ares (Ruby Rose). Nu am inteles eu prea bine din trailer, dar Ares e bodyguardul villainului de serviciu si e… muta. Atat – asta e tot ce face, pe langa ocazionalele atentionari din priviri, pe care risti sa le ratezi cu brio.

In rest, Tyler Bates si Joel J. Richard s-au ocupat de o muzica care nu intretine atmosfera la fel de bine ca primul film, iar scenele de actiune au fost editate intr-un fel care ma face sa ma intreb daca incearca sa ironizeze filmele de acest tip sau pur si simplu nu sunt ele foarte reusite.

Am asteptat John Wick 2 cu sufletul la gura, mai ales ca primul film m-a entuziasmat cum cu greu am crezut ca o poate face vreun film de actiune modern. Fara sa fie un dezastru, mi se pare ca John Wick 2 nu se ridica la standardul impus de primul film si nu-mi dau seama daca e din cauza ca s-au grabit sau pentru ca pur si simplu au diluat prea mult ideea din el.

John Wick 2 a intrat in cinematografe incepand cu 17 februarie. Multumesc Freeman Entertainment si Cinema City AFI Palace Cotroceni pentru invitatia la film.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu