Kiss Kiss Bang Bang

Postat in Reviewuri de - decembrie 17, 2013
Kiss Kiss Bang Bang

Kiss Kiss Bang Bang e unul din filmele unice in care totul e dozat perfect. Umorul, stupiditatea, drama, actiunea, thrillerul si povestile cu si despre criminali – fiecare element isi are locul bine stabilit intr-o poveste incalcita si aparent fara noima.

Fiind, in aparenta, motorul ce isi propunea sa-l relanseze pe Robert Downey Jr. dupa un bine cunoscut scandal cu droguri, Kiss Kiss Bang Bang releva o latura putin stiuta a actorului carismatic, punandu-l in situatia de a fi impiedicat, usor needucat si lipsit de orice simt sarcastic, toate astea intamplandu-se intr-o lume care fix asta vrea de la el – lumea celebritatilor din Los Angeles.

Harry Lockhart (Robert Downey Jr.) este un copil mare, un pungas mic si, mai mult decat orice, este naiv si credul. Genul de om care nu renunta la visele sale din copilarie, chiar daca acestea par calcate in picioare de diverse personaje sau evenimente. Din fericire pentru Harry, gaseste un suport destul de direct si nemilos in Gay Perry, interpretat in mod admirabil de catre Val Kilmer in, probabil, ultimul sau mare rol. Si mai din fericire, Harry isi regaseste in cetatea filmului iubirea din copilarie, acum actrita aspiranta la 30+ ani, si timpul nu reuseste sa-i stirbeasca admiratia (uneori prosteasca) pentru o femeie aproape lipsita de calitati.

Povestea se dezlantuie haotic, inca din primele minute, caci Harry Lockhart este un povestitor groaznic. Se incurca in detalii si uneori le pierde sirul, contribuind la amuzamentul scenelor si-asa penibilo-umoristice.

Actiunea din Kiss Kiss Bang Bang se intampla in zilele premergatoare Craciunului, dar totusi filmul nu are ca subiect magia acestei sarbatori. Da, bineinteles, apar ocazionalele caciulite rosii cu blanita alba, uneori fetele sunt imbracate (a se citi dezbracate) in costumatii de craciunite, ba se aude si un colind-doua, dar nu – Kiss Kiss Bang Bang nu e un film despre Craciun. Mai degraba e setat in atmosfera aceasta din cauza premisei de la care se porneste (si pe care n-am de gand s-o fac “cadou”, divulgand-o). Restul actiunii copleseste sarbatoarea si toate pregatirile din jurul ei, ceea ce ar putea fi o incantare pentru curentul anti-Craciun atat de popular acum.

Oricum ar fi, eu vad Kiss Kiss Bang Bang de vreo doua ori pe ani, si rareori remarc (altundeva decat la inceputul filmului) ca totul se petrece de Craciun, asa ca v-as sfatui sa nu va cramponati in acest timeline predefinit si sa savurati povestea regizata de Shane Black chiar si cu o limonada foarte rece.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Un comentariu

  • johns

    Ai dreptate nici eu nu am remarcat ca e craciun si am vazut filmul de mai multe ori.

Lasa un comentariu