La La Land

Postat in Reviewuri de - decembrie 26, 2016
La La Land

Anul 2016 pare sa fi adus cu el mai mult esecuri si pierderi decat lucruri bune, asa ca e de inteles reticenta mea legata de La La Land. Pe de o parte, ca persoana care iubeste musicalurile de orice fel (hello there, Repo! The Genetic Opera), mi-as fi dorit ca macar pe final de an sa primim un film spectaculos din toate punctele de vedere.

Iar cu La La Land dorinta mi-a fost implinita.

Povestea e una clasica – un el si o ea se intalnesc accidental, apoi in pasi de dans isi construiesc o iubire ca-n basme. Si pentru ca marele, marele avantaj al lui La La Land este faptul ca povestea e una traditionala si moderna deopotriva, lucrurile se succed natural, si nu ai ce face decat sa fii fermecat de Emma Stone si Ryan Gosling.

Cele doua staruri nu sunt la prima intalnire pe marile ecrane, dar cred ca aici lasa cea mai puternica impresie din toate cele de pana acum. Desi n-as spune ca Stone e fermecatoare in atatea cuvinte precum alti critici, recunosc capacitatea ei de a se adapta senzatiei de film vechi si caruia ii transmite un pic din personalitatea ei de girl next door. In La La Land, Emma Stone e Mia, o actrita care se chinuie sa-si gaseasca calea, e vulnerabila, susceptibila factorilor externi, dar mai ales interni, plina de vise si de vise spulberate, de sperante desarte si de iubire.

Ryan Gosling este absolut incantator in rolul lui Sebastian, si actorul surprinde incapatanarea muzicianului de moda veche cu atata originalitate incat mie una mi se pare ca se distanteaza de tot ce a facut pana acum. Probabil ca si mana lui Damien Chazelle, care pare sa-si indrume actorii spre ascunzisuri sufletesti nebanuite, are ceva de-a face cu atata emotie din toate gamele aruncata pe un ecran mare, in ritmuri de jazz.

Pentru ca da, si acest nou efort al lui Chazelle e tot pe acorduri de jazz, care este un gen atat de prolific si de emotional. Damien Chazelle isi ghideaza starurile printre mesaje pe iPhone si masini vechi, pe pontoane luminate de luna si intre fustele clasice ale anilor ’50. Si doamne, tare bine-i mai iese!

La La Land a intrat in cinematografe incepand cu 23 decembrie. Multumesc Freeman Entertainment sGrand Cinema & More pentru invitatia la film.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu