Lights Out

Postat in Reviewuri de - august 13, 2016
Lights Out

Lights Out, tradus inspirat prin Nu stinge lumina, este genul de film care din trailer pare extrem de plictisitor si plin de clisee. Prima impresie a fost “hei, macar o are pe Teresa Palmer!”, o tanara actrita care nu mi se pare ca e apreciata la justa ei valoare.

Ce-mi place e ca filmul nu taraganeaza introducerea si ca pastreaza oarecum vaga natura personajului negativ. Adaug la aspectele astea si faptul ca Teresa Palmer face din Rebecca un personaj credibil, marcat de depresie si anxietate, dar si urmarita de cosmaruri vechi, plus faptul ca povestea se misca repede intr-o directie pe care o banuiesti doar uneori, fara prea multe neconcordante, si as zice ca Lights Out are sanse sa fie unul dintre cele mai apreciate filme horror din ultimii ani.

Povestea Dianei este una incarcata de mister si plina de necunoscute, iar asta ajuta la mentinerea suspansului la niste cote destul de ridicate, fara sa se abuzeze de jump scares, in ciuda decorului absolut justificabil.

Intunericul, sau mai degraba lipsa luminii, a fost mai mereu folosit ca mijloc de a construi o poveste in care adevaratul subiect este mascat de metafore ascunse, dar in Lights Out este o metoda excelenta de a expune o istorie tulbure a suferintei mentale. Tot intunericul din film are un scop, care ajuta la avansarea povestii, trecand peste itele incurcate ale unei povesti de groaza.

Am avut dreptate cu Teresa Palmer – in rolul Rebeccai, actrita isi dozeaza frica si curajul, si gaseste puterea de a fi o sora mare protectoare, o fiica ratacitoare si o iubita ezitanta, dar si o luptatoare neimblanzita. Alaturi de ea, Alexander DiPersia are rolul de eye candy, si ii iese perfect, dar de departe, cel mai bun rol este al micului Gabriel Bateman. In rolul lui Martin, fratele mai mic al Rebeccai, pustiul pur si simplu capteaza toata atentia spectatorului – inocent si puternic in acelasi timp, maturizat inainte de vreme, Martin intra in categoria copiilor speriati de monstri nevazuti si imi aminteste uneori de gravitatea lui Haley Joel Osment in The Sixth Sense.

Alegoriile pentru sanatatea mentala sunt din ce in ce mai folosite in cinematografia moderna, semn ca societatea moderna isi translateaza demonii in filme si le da viata noua, viata periculoasa… Lights Out merge pe acelasi drum al cinematografiei moderne, unde monstrii se nasc in noi si au fete schimonosite de durere.

Lights Out a intrat in cinematograf incepand cu 12 august. Multumesc Freeman Entertainment sGrand Cinema & More pentru invitatia la film.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu