Logan

Postat in Reviewuri de - februarie 28, 2017
Logan

Logan este Wolverine. Atat si nimic mai mult. Fara sa am asteptari de la acest al treilea film bazat pe povestea lui Wolverine, am intrat in sala de cinema fara ca macar sa vad trailerul. Ce pot sa spun – a fost cea mai buna alegere, mai ales tinand cont ca m-am ferit de reviewurile scapate pe internet si de teasere, postere si alte materiale promotionale, pentru ca am putut sa ma bucur de un film extrem de bun.

Ca sa eliminam rapid din discutie elementul perturbator, Logan nu e un film asa violent cum lasa sa se vada publicitatea, fie ea evidenta sau nu. In schimb, scenele sale de actiune sunt de un realism si o superioritate intalnita mai degraba la noua generatie X-Men, care beneficiaza de efecte speciale mult mai bune din punct de vedere tehnic decat cele din primele filme, iar acest lucru ii da filmului o imagine profesionista, fluida, exceptionala, captand fiecare tremur de muschi si respiratie obosita ale unui personaj imbatranit si perimat.

Caci Wolverine, acest idol al tuturor, este depasit. Din primele scene ni se lasa la vedere sticle de alcool, mici indicatii cum ca recuperarea functioneaza si nu prea, organismul sau modificat genetic isi duce cu greu povara anilor pe niste picioare slabite, iar din stoicismul sau caracteristic n-a ramas decat o lehamite si o lipsa de speranta.

Cred cu tarie ca in sfarsit acest Wolverine este cel adevarat. Stiu ca multi fani ai personajului au devenit intre timp aparatori ai actorului, dar Hugh Jackman mi s-a parut cel mult modest in rolul acesta. Wolverine este acel tip de supererou care apare o data la cateva zeci de ani, dand peste cap fete si baieti, aratandu-le ca e o calitate in a fi introvertit, taciturn, furios, violent si abraziv. Din fericire, in Logan, Jackman e fidel personajului sau si ii iese un rol emotionant, dar hotarat.

Dintre prietenii vechi, alaturi de Logan il avem si pe Charles, jucat de Patrick Stewart. In copilarie si adolescenta, Professor X era idolul meu – un om care a gresit mult, dar care si-a asumat vina de fiecare data, care a incercat si a reusit sa faca mai mult bine decat rau, care a avut in vedere interesul altora, uneori in detrimentul binelui propriu – poate ca Professor X ar fi modelul ideal in viata. Si cu toate astea, atat James McAvoy, cat si Patrick Stewart, au facut din personajul legendar un om in adevaratul sens al cuvantului, si acest lucru s-a intamplat iarasi in Logan. Charles e alaturi de Logan, sa-l ghideze, in ciuda incapatanarii sale proverbiale. E alaturi de Caliban (Stephen Merchant), recunoscandu-se invins uneori de ceea ce se intampla in mintea lui. E alaturi de Laura (Dafne Keen), insuflandu-i incredere cu o naturalete caracteristica lui.

Dafne Keen este o stea in adevaratul sens al cuvantului. Cand Logan pare obosit, Laura ii ia povara si o poarta fara sa se planga, conducand filmul in directii care de care mai nebanuite – emotional, ramai cu sufletul gol in fata unui copil care alege sa se impuna prin tacere, partea din tine interesata de actiune ramane fascinata de finetea si precizia miscarilor acestei mici masinarii de ucis. Privirea Laurei, insa, vorbeste dincolo de cuvinte si actiuni, reflectand in ei singuratatea originii sale, similitudinile pe care le are cu Logan, temerile sale cele mai ascunse, visele sale cele mai mari si sperantele cele mai desarte.

Regizorul James Mangold plateste niste polite long overdue cu Logan. Acest personaj, care e unul dintre cele mai iubite si mai apreciate de fani si critici deopotriva, a intampinat destule adversitati in transpunerea sa pe marele ecran. Recunosc ca nu am fost nicicand multumita de cum se vedea Wolverine in filme, parca de fiecare data axat pe partea animalica, taciturna, aproape niciodata umana, sau cand se intampla vreo minune si Wolverine isi aducea aminte sa simta, totul parea clinic si fortat. In Logan, aceste sughituri sunt o amintire – n-a fost nicicand un Wolverine mai apropiate de emotii si sentimente, plin de greseli, reticent pana la cer si inapoi, responsabil, curajos si altruist. Mai ales curajul si altruismul sau de la final mi-au amintit de primele scene cu Rogue, cand refuza vehement sa ajute un copil speriat. In Logan, Wolverine a simtit un pic de “acasa”, fix ceea ce-si dorea Charles pentru el, si tare bine i-a mai prins. Eu una m-am indragostit iremediabil…

Logan intra in cinematografe incepand cu 3 martie. Multumesc OdeonFilm pentru invitatia la film.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu