Love Building

Postat in Reviewuri de - decembrie 09, 2014
Love Building

Recunosc ca nu sunt un mare fan al filmelor romanesti, si ca foarte greu ma urnesc sa le vad, asa ca o sa-mi scuzati intarzierea in a viziona si povesti despre Love Building.

Cumva, sinopsisul usor americanesc (ma rog, mult prea americanesc pentru mine) m-a tinut departe de film, fara sa ma intrige catusi de putin. Dupa ce am vizionat Love Building, am ajuns la concluzia, usor trista, ca mai bine stateam in banca mea.

Fara a fi pe deplin prost sau plictisitor, filmul are dezavantajul de a nu se potrivi cu Romania anului 2013, in materie de relatii, cel putin. Eu una numai ca nu stiu cupluri de lesbiene, nu stiu nici macar lesbiene declarate. In film avem doua cupluri de femei care prefera femeile (what are the odds, eh?!), cu niste probleme de oameni normali. Deci cum ar veni, elementul care le defineste dispare, lasandu-le sa se lupte cu problemele noastre ale tuturor, desi ele nu sunt intocmai impacate cu ele insele (sau cel putin asa dau impresia). Nu ma intelegeti gresit, e perfect normal ca si niste cupluri gay sa aiba fix aceleasi probleme ca si cuplurile asa-zis normale, dar evolutia personajelor mi-a indicat faptul ca ele nu sunt intocmai in regula cu ceea ce ar trebui sa fie, si de aici pana la a ajunge sa aiba probleme de cuplu (de oricare fel de cuplu) e cale lunga, si putin probabila, in lumina unei neregularitati cu propria persoana.

Apoi, cuplul tip insurat-amanta iarasi sufera de lipsa realismului. Imi vine greu sa cred ca ei ar accepta sa vina intr-un loc atat de public, cu atat de multa lume necunoscuta, si deci factori imposibil de controlat, doar ca sa-si “refaca” relatia. Well, da’ daca in tabara dadeau de nevasta lui cu prietenul ei? Sau, si mai fascinant, prietena ei? Ce-ar fi fost?

Inteleg ca e greu sa conturezi caractere pentru 14 x 2 oameni, plus inca 3 traineri, o tipa care se ocupa de organizare si un autor de best seller, dar povestea vrea sa dea impresia ca personajele participante sunt de fapt niste arhetipuri, de care ne lovim tot timpul (starurile porno? checked! lesbiana alcoolica? checked? cuplul batran, dar care se intelege bine? checked again!), si slaba trasare a lor pierde din farmec. Inteleg ca era nevoie de subiect consistent, dar cred ca daca Love Building avea mai putine personaje, se putea concentra pe cele cu adevarat importante. Adica cei trei traineri.

Am simtit o inegalitate de forte intre Dorian Boguta, Dragos Bucur si Alexandru Papadopol, care, in ciuda recunoasterii de care se bucura fiecare, n-au reusit sa “traga” dupa ei subiectul filmului. Boguta mi s-a parut intotdeauna lasat in decor, fara prea multe interactiuni consistente, Bucur a facut ce stia el mai bine – a fost hip si cool, dar fara vreo profunzime deosebita, iar pe Papadopol mi-a fost greu sa-l cred in rolul psihologului de serviciu care nu o duce nici el prea bine in viata personala.

As fi vrut sa-mi placa Love Building, pentru ca promitea un subiect usor neconventional, analizat de ochiul critic al unei femei (regie: Iulia Rugina), dar asteptarile pe care le-am avut la inceputul filmului s-au disipat rapid in maxim 30 de minute, si pana la final nu faceam decat sa ma uit la ceas, asteptand finalul. Previzibil, de altfel.

Sper ca Alt Love Building va fi mai bun, pentru ca o sa consider acest prim efort un exercitiu foarte bun si o cale de imbunatatire.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu