The Lovely Bones

Postat in Reviewuri de - octombrie 01, 2013
The Lovely Bones

Recunosc ca mi-e un pic greu sa ma apuc de vizionat filme serioase, cum e The Lovely Bones. Tot ce e drama inseamna un efort deosebit depus de mine, pe care nu sunt tot timpul pregatita sa-l fac. Nu mi-a recomandat nimeni filmul, sincer, nici nu stiu cum am dat de el, dar l-am vazut si mi-a ramas in suflet si minte.

Filmul in sine e o adaptare dupa romanul cu acelasi nume al lui Alice Sebold, regizat magistral de un Peter Jackson in cautarea fantasticului, ca de obicei. Pelicula are un iz usor suprarealist si pozitiv in acelasi timp, dar pentru asta il invinuiesc pe domnul Brian Eno, care s-a ocupat, in mod exceptional, de muzica. Pentru mine, prezenta lui Eno a fost o garantie a calitatii filmului, asa ca pot spune ca m-a motivat in alegerea lui.

Nici n-as putea spune cu ce incepe povestea, pentru ca se dezvaluie treptat in fata spectatorului. Nu e un film de popcorn, nu are explozii si nici sani goi pictati pe ecran. Filmul mi s-a parut emotie pura, legata cu bune intentii si muzica de ingeri. Stiu ca pare foarte copilaros ce spun, dar asta nu stirbeste nimic din farmecul filmului.

Ai parte de personaje pe care le adori din primul moment, asa cum este Susie Salmon, jucata incredibil de bine si natural de o Saoirse Ronan pre-faima din Hanna si The Host. Un copil inteligent si cuminte, cu vise cum nu prea intalnesti in zilele noastre.

Ai parte de personaje pentru care ai vrea sa girezi, dar pentru care in adancul sufletului stii ca nu poti. Stanley Tucci este un vecin cum niciun parinte nu si-ar dori, un om cu un plan diabolic si pervers, de care nu te poti apara si nu poti fugi.

Ai parte de personaje care ti-ai dori sa reziste, dar nu pot. Oamenii sunt oameni, iar cuplul Mark WahlbergRachel Weisz sunt mult-incercati si, din pacate, nu pot trece peste ce li se intampla.

The Lovely Bones nu e doar un film cu poveste, muzica si personaje. Il ai alaturi pe Peter Jackson, care face usoara tranzitia catre supernatural, care exploreaza taramuri nebanuite si lipsite de razbunare si ura. Cumva, cred ca era persoana potrivita pentru a reusi sa-i dea un ton pozitiv povestii.

Ce-am invatat eu din The Lovely Bones? Familia e totul. Tragediile sunt aici ca sa te faca mai puternic. Distanta nu poate opri bataile inimii. Bunatatea inseamna sa-ti doresti ca cei apropiati tie sa mearga mai departe. Razbunarea e, de fapt, karma, pentru ca nu e nevoie de inca o gaura de ura in lume. Fericirea e cea mai importanta, si prezenta noastra pe acest pamant nu garanteaza fericirea familiei noastre. Timpul le vindeca pe toate.

Ma gandesc ca a fost foarte greu sa joci un asemenea rol, si cand spun asta, ma gandesc la toti actorii implicati in proiect. Ideea din spatele filmului e de-a dreptul cruda si salbatica, asa cum sunt si oamenii uneori. Si nu avem tot timpul nevoie de comedii stupide care sa te faca sa razi la glume de santier. Uneori, chiar si lucrurile urate pot avea un aspect pozitiv, daca ne chinuim suficient sa-l gasim acolo. Inchid cu un citat din film, reprezentativ pentru tot ce se intampla in el.

My name is Salmon, like the fish; first name Susie. I was 14 years old when I was murdered on December 6, 1973. I was here for a moment and then I was gone. I wish you all a long and happy life.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu