Miss Peregrine’s Home for Peculiar Children

Postat in Reviewuri de - septembrie 28, 2016
Miss Peregrine’s Home for Peculiar Children

Intotdeauna am trait cu impresia ca daca ai vazut un film de Tim Burton, le-ai vazut pe toate. Din pacate, Miss Peregrine’s Home for Peculiar Children, in ciuda povestii simpatice, se incadreaza perfect in standardul burtonian si uita sa se diferentieze de restul creatiilor sale.

Asa cum am zis, povestea din film e simpatica si ciudatica, in sensul bun al cuvantului, si poate ca ar fi fost suficient de captivanta daca avea un ritm mai alert. O buna parte din film pur si simplu treci printr-o prezentare searbada a personajelor, pentru ca mai apoi sa se ingramadeasca o gramada de intamplari pe secunda si aproape haotic.

Jake (Asa Butterfield) este personajul principal, un pusti care nimereste intr-o aventura fabuloasa, dar actorul reuseste sa fie monoton si enervant in absolut fiecare scena. In ciuda eforturilor actritei Ella Purnell, care o joaca pe Emma Bloom si care este motivul romantic al unui lead apatic, Butterfield joaca de parca isi uraste publicul si nu intra in pielea personajului deloc.

Distributia e plina de nume mari, care mai de care mai debusolate. De obicei numele lui Samuel L. Jackson e un fel de garantie, dar in Miss Peregrine’s Home for Peculiar Children m-a frapat lipsa de autenticitate a replicilor spuse de veteranul actor. La fel, Judi Dench parea si ea desprinsa din alt tablou, Rupert Everett are vreo doua replici, in ciuda pozitiei fruntase de pe generic, iar Chris O’Dowd m-a dezamagit in fiecare scena.

Singurele cu ceva carisma au fost Allison Janney, in rolul Dr. Golan, si Eva Green, in rolul titular. Daca despre Allison Janney nu pot spune mai mult decat ca si-a depasit limitele rolului cu mult fata de ce i-ar fi permis acest personaj abia schitat, pentru Eva Green nu am decat cuvinte de lauda. Actrita nu este una din preferatele mele, dar recunosc de fiecare data magnetismul ei si capacitatea de a se impune in fiecare scena. Au fost momente cand l-a eclipsat fara prea mare efort pe Samuel L. Jackson si a reusit sa faca dintr-un rol previzibil un personaj cu care sa-si capteze publicul.

Dupa vizionarea lui Miss Peregrine’s House for Peculiar Children am ramas cu o nelamurire – de ce Tim Burton insista sa faca acelasi film over and over again? Pur si simplu nu ai cum sa nu recunosti cadre din Edward Scissorhands, Corpse Bride si Nightmare Before Christmas. Ba as zice ca a imprumutat si din videoclipul piesei Bones de la The Killers – aceleasi scene uzate, fara plus valoare sau creativitate.

Filmul pare o combinatie ciudata de X-Men (probabil ca se simte si mana scenaristei Jane Goldman, care a scris si scenariile de la X-Men: First Class si X-Men: Days of Future Past) si Mary Poppins (si acum imi dau seama ca Eva Green ar fi o fantastica Mary Poppins), dar uniunea asta e atat de clinica, incat ii lipseste personalitatea. Maybe next time?

Miss Peregrine’s Home for Peculiar Children intra in cinematografe incepand cu 30 septembrie. Multumesc OdeonFilm pentru invitatia la film.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu