Oblivion

Postat in Reviewuri de - octombrie 30, 2013
Oblivion

Iata ca Tom Cruise se intoarce la ce stie el cel mai bine: un film in care incearca sa se regaseasca. Intr-un univers post-apocaliptic, dupa un mare razboi ce a avut loc in urma cu 60 de ani, Jack Harper e omul de la mentenanta. Evident, Jack Harper este foarte important pentru cauza actuala, dar este de asemenea macinat de cauza si de trecut. Un trecut pe care nu si-l aminteste la propriu, doar il viseaza. Si are drept partenera o tipa englezoaica foarte misto. Si toata casa lor, hainele lor si mijloacele de transport sunt albe (sau gri foarte deschis).

N-ati inteles nimic, nu? Pai nici nu trebuie. E un SF cu Tom Cruise si e simplu, actorii nu sunt foarte solicitati (nici macar greul de Morgan Freeman), actiunea nu prea e, intriga chiuleste destul de mult, iar efectele, cate sunt, sunt cam degeaba.

Limbajul este plin de New Speak, prea obositor si prea deranjant ca sa aiba vreo logica la doar 60 de ani de un razboi crunt pe Pamant. Pentru o planeta aproape distrusa, multe lucruri sunt, de fapt, chiar foarte intregi. Pentru un wasteland, totul este mult prea alb. Pentru un depanator, Jack Harper e prea literat, educat si curat.

Am auzit plangeri cum ca domnisoara Olga apare prea putin in film. Sincer, cred ca apare prea des, pentru ca in afara de etalarea atributelor fizice, nu prea e capabila (sau credibila) in acest rol.

Toata povestea ar cam avea sens, daca nu s-ar fi dat peste cap cu integrarea unui moment-cheie care rastoarna imaginea cu susul in jos. Momentul asta de pseudo-thriller nu te face sa exclami “vai, bine ca s-a intamplat ceva!”, te face sa te enervezi pentru ca, din toate solutiile, regizorul a ales-o pe cea mai evidenta. Kosinki are experienta proastelor alegeri (vezi Tron: Legacy), deci probabil lui i s-a parut o alegere buna.

La final, am ramas cu senzatia ca am fost inselata. La filmele SF ma duc fara asteptari, dar cumva, Oblivion a reusit sa ma pacaleasca. Am crezut ca voi primi o intreaga poveste, dar am ajuns acolo si mi s-a servit varianta pe scurt. Si, ca sa fim drepti, varianta asta era atat de frumos machiata incat, cand s-a dezbracat in fata mea, am inceput sa plang.

Oblivion nu e pierdere de timp, insa. Este un foarte bun exercitiu de imaginatie, pentru ca sunt convinsa ca multi din cei care se vor uita la el vor gasi fie o multitudine de defecte aproape distractive, fie o gramada de solutii mult mai viabile decat pachetul final livrat de Kosinski.

Ah, si sa nu uitam! Tom Cruise e prea batran pentru scene de sex sau half nude la dus.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu