Paddington

Postat in Reviewuri de - decembrie 03, 2014
Paddington

In Romania n-am luat contact cu materialul lui Michael Bond, cel care a scris Paddington Bear, asa ca povestea ursuletului a venit (cel putin pentru mine, poate copiii de azi sunt mai informati) ca o gura de aer proaspat. Din start va spun ca trailerul e un pic previzibil, dar tot din start va spun si ca Paddington merita vazut, pentru ca toata povestea lui este savuroasa si inocenta, asa cum ar trebui sa fie genul asta de film.

Fara a suferi prea mult de modernism si chitibuseli tehnice, colorat si vesel, Paddington, filmul, este genul ala de comedie de moda veche, care te face sa te tii de burta si sa arunci cu popcornul prin sala de ras, fara sa devina vreo clipa vulgar sau ostentativ. Filmul e potrivit pentru spectatori de toate varstele – copiii se vor delecta cu o poveste usor vintage si moralista, iar adultii vor zambi pe sub mustati, amintindu-si de vremuri mai simple, in care binele era bun si raul era tare rau.

Paddington e un ursulet aventuros, “vociferat” de un Ben Whishaw absolut fermecator, ajuns in Londra si cautandu-si o familie care sa-l iubeasca si sa aiba grija de el. Eu sunt mare sucker la povesti cu apartenente si cautari de iubiri complete, asa ca intamplarile lui Paddington nu m-au lasat deloc rece. Ba radeam cu gura pana la urechi, ba ascundeam o lacrima intr-un colt de ochi, cert e ca n-am ramas nicio clipa impasibila la trairile lui.

Ursuletul meu preferat da, din fericire, peste o familie care e dispusa sa-l ajute intr-un fel, sau altul, sa-si gaseasca un loc in Londra, familie alcatuita din Domnul Brown cel incordat si serios (Hugh Bonneville), Doamna Brown cea boema si aiurita (o Sally Hawkins superba si emotionala), Jonathan Brown, fiul-inventator (Samuel Joslin) si Judy Brown, antisociala de serviciu (Madeleine Harris). Pe langa ei, prezenta Doamnei Bird (Julie Walters) in resedinta Brown salveaza ziua in cel mai neasteptat mod.

Peste drum de familia Brown rezida domnul Curry (Peter Capaldi), un grumpy old man clasic si simpatic in antipatiile sale, care se aliaza cu o tanti rea, Millicent (o Nicole Kidman rece si amenintatoare), in incercarea de a scapa de flufosenia poposita pe strada lui.

Paddington are avantajul de a fi potrivit pentru oricine – fie ca esti un copil de 4 ani, un adolescent de 16, o tipa de 23 recent parasita de iubit, un tatic de 30 de ani sau un bunic de 60, ursuletul asta o sa va topeasca inimile si o sa-si gaseasca culcus acolo.

Totul in film e la locul lui, intr-un mix perfect de imaginatie, poveste, ireal si real. Ursuletul e animat in asemenea fel incat pe marele ecran ii vezi fiecare fir din blanita cum se asaza pe corpul lui in timp ce se misca, culorile filmului sunt intense si calde in acelasi timp, distributia e credibila (chiar si Nicole Kidman, care reuseste sa aiba un al doilea film bun anul asta, precedentul fiind Before I Go To Sleep), muzica, cu o tenta usor exotica, e o completare interesanta la decorul ploios al capitalei britanice, asa ca eu spun ca avem in fata un nou clasic in materie de family movies. Enjoy!

Paddington apare in cinematografe incepand cu 5 decembrie. Mulțumesc InterComFilm pentru invitația la film.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu