Pitch Perfect

Postat in Reviewuri de - iunie 04, 2014
Pitch Perfect

Pentru Pitch Perfect exista un cult following, asta daca sunteti familiarzati cu BuzzFeed, Cracked, Reddit si alte locuri internautice unde actritele devin zeite si actorii sunt stapanii nostri.

Nu era greu de ghicit ca domnisoara Anna Kendrick va deveni regina cu drepturi deplina in fata multimii iubitoare de a cappella combinata cu replici spuse cu intonatie si asezonate cu mash-upuri de cea mai buna calitate, asa ca internetul a primit-o cu bratele deschise pe noua sa stapana.

Becca Mitchell (Anna Kendrick) este, cel putin pentru mine, un personaj bizar – pare ca poarta o masca atat pentru sine insasi, dar si pentru public. Becca este (sau se vrea a fi) genul acela de persoana stabila, cu principii, cu pareri si cu personalitate, lucru greu de gasit in viata reala. Cel mai ciudat mi se pare ca Becca nu are niciun defect pregnant, si personajul acesta bate limita imposibilui prin perfectiunea pe care incearca sa o transmita.

Din pacate pentru Becca, Jesse Swanson (Skylar Astin) nu este personajul de care ar fi avut nevoie. Da, Jesse este la fel de independent ca si ea si par sa aiba o chimie extraordinara, daaaaaaar… Pare la fel de nerealist si tabloul pe care il picteaza impreuna ma lasa rece si nu poate sa-mi pese de ceea ce li se intampla, impreuna sau separat.

Pitch Perfect a avut mai mult succes in construirea personajelor secundare, insa. Aubrey Posen (Anna Camp, cunoscuta fanilor True Blood) este superba in rolul ei de intepata, aroganta si impunatoare lidera a grupului de a cappella, iar alaturi de ea, Chloe Beale (Brittany Snow) aduce o gingasie si o bunatate care contrasteaza simpatic cu ambitia lui Aubrey.

De departe, insa, umorul este asigurat constant si fara prea multa vulgaritate (lol! not) de catre Fat Amy (Rebel Wilson), un personaj devenit deja celebru si de sine statator in apele tulburi ale lui .com. Rebel Wilson pare a fi nascuta sa joace acest rol, pentru ca se descurca cu o usurinta neasteptata, fara a fi vreun pic fazata de chestii grotesti, puerile sau vulgare. Sper doar sa nu aiba soarta pe care a avut-o si Melissa McCarthy si sa nu devine typecast in ipostazele de “comic relief”.

Bumper Allen (Adam DeVine) vine sa intregeasca un tablou dinamic de umor si spontaneitate, alaturandu-se lui Fat Amy in misiunea ingrata de a oferi umor pe socoteala sa. Din fericire, cei doi au o chimie extraordinara, iar scenele lor impreuna sunt magnifice.

Pentru doritorii de comedie pura, Pitch Perfect e… perfect. Muzica, atat cat este, asigura doar treceri intre scene si este, de fapt, doar un scop spre care tind personajele, deci cei cu fobii de musicaluri pot sta linistiti. Ba chiar as indrazni sa sugerez ca unele din mash-upuri sunt chiar interesante si merita ascultate inca o data, dupa terminarea filmului. As mai da un punct in plus si pentru o povestioara de dragoste mai putin intruziva si care nu tinde atat de evident catre un happy-end permanent.

Pitch Perfect este in primul rand comedie, si in rest ce mai vreti voi.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

2 comentarii

  • Vreau sa citesc cartea 😀 sunt curioasa daca si acolo avem un personaj “perfect” 🙂

    • Neah, cartea nu canta 😛 tot mai bun e filmul 😀

Lasa un comentariu