Point Break

Postat in Reviewuri de - decembrie 29, 2015
Point Break

Utah si Bodhi. O prietenie deosebita, la limita extrema, daca vorbim de filmul din 1991 cu Patrick Swayze si Keanu Reeves, sau un remake deloc necesar, daca vorbim de filmul din 2015.

Fara prea multe vorbe sau vedete de calibru interesant (asta daca nu cumva Teresa Palmer vi se pare vreun star in adevaratul sens al cuvantului), Point Break cel din 2015 reitereaza povestea cu mici ajustari moderne, care s-o plaseze mai bine intr-un peisaj in care smartphone-ul e norma, fara sa aduca plus valoare unui subiect devenit de mult cult.

Édgar Ramírez este Bodhi, un nonconformist care pare sa nu aiba prea multe tangente cu etica sau spiritualitatea, in ciuda eforturilor depuse de regizorul Ericson Core, care vrea sa faca din personajul sau un sfant in viata pentru care simplitatea si nemurirea sunt adevaratele fericiri in viata.

Luke Bracey este noul Utah, plin de niste tatuaje de neam prost (nu ca Bodhi ar beneficia de unele mai artistice si mai interesante), si daca cineva mai are curaj sa conteste talentul lui Reeves de a juca un surfer dude, le voi recomanda, pe viitor, sa incerce macar sa reziste la 2 minute de Luke Bracey incercand sa para fie bad boy, fie soldatelul perfect al FBI-ului, si reusind cu gratie sa le faca varza pe amandoua.

Ray Winstone este Pappas, agentul britanic si cu nume grecesc, de origine practic necunoscuta, dar care lucreaza pentru FBI si care nici macar nu se apropie de prestatia lui Gary Busey, asa haotica si distractiva cum era acum 25 ani.

Teresa Palmer, in rolul Samarei, o fata care face nimic, vine si implineste un tablou de surferi tatuati care stiu sa manuiasca motociclete la viteze incredibile, sa faca escalada fara coarda si sa detoneze bombe prin creierii muntilor. Evident, nu stiu cum se face, ca si tatuajele ei, cat si cele ale lui Bodhi si Utah par a fi facute in acelasi salon, de acelasi om cu aceeasi viziune artistica. Ca nu s-au cunoscut ei pana cand n-au dat de un val in mijlocul oceanului e doar o intamplare… Nu?!

Ma rog, pentru fiecare remake reusit trebuie sa avem parte de Total Recall si Point Break si alte asemenea pe care inca mai incerc sa mi le sterg din minte. Ericson Core a reusit un film aproape spectaculos, din punct de vedere vizual, si epic, din punct de vedere al coloanei sonore. Dar cum nu m-am dus acolo ca sa vad un slideshow pe muzica epica, Point Break a fost un esec pe mai toate planurile. Da, e mai curat, stilistic vorbind, decat primul film, dar aici e vorba doar de avantaj tehnologic , iar acest avantaj nu poate anula lipsa unui scenariu pertinent si nici platitudinea personajelor.

Point Break intra in cinematografe incepand cu 1 ianuarie. Multumesc RoImage sCinema City Sun Plaza pentru invitatia la film.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu