Rapture-Palooza

Postat in Reviewuri de - iulie 07, 2014
Rapture-Palooza

Anna Kendrick a fost o prezenta frecventa pe ecranele lui 2013, iar Rapture-Palooza a fost unul din filmele in care am vazut-o. Desi in mod normal sunt incantata de comediile cu si despre sfarsitul lumii, filmul acesta m-a secat, efectiv, cu multitudinea de vulgaritati inutile si gratuite cu care e intesat. Eu am spus-o si o s-o mai spun: comediile astea care frizeaza bunul simt nu mi se par amuzante, dar trebuie sa recunosc ca multa lume s-a pronuntat in mod pozitiv la adresa filmului, asa ca am hotarat sa il vad si eu. And I have been regetting this choice ever since…

As vrea sa spun ca e ceva de filmul asta, sau ca distributia isi face bine treaba, jucand niste roluri stupide si puerile, sau ca efectele speciale sunt ceva interesant. Din pacate, nimic din ce-ar putea construi o comedie bunicica nu este prezent in Rapture-Palooza, iar senzatia pe care o am si acum, la aproape un an de la vizionare, este ca filmul e facut de niste studenti cu bani putini.

Pentru oamenii mai putin pretentiosi, mai ales la comedii, Rapture-Palooza ar putea fi reteta perfecta. E un film usurel, teoretic, este si amuzant, actrita din rolul principal e suficient de draguta, iar vulgaritatile sunt intinse la maximum, pentru a asigura un umor de oaresice calitate.

Anna Kendrick e relativ simpatica, desi de multe ori are o fata de plictisita in timpul filmului, iar personajul caruia ii da viata este destul de banal si neinteresant. Cred ca mai simpatici sunt Craig Robinson, in rolul lui The Beast, si Ken Jeong, in rolul lui Dumnezeu, iar scenele lor impreuna sunt cele mai distractive, suficient cat sa-mi smulga un zambet.

Din restul distributiei s-ar fi putut alege ceva talent, dar un scenariu prost si o filmare slab executata nu pot ajuta prea mult, asa ca Rob Corddry, John Francis Daley si John Michael Higgins nu pot salva un film intreg cu cele cateva scene in care apar.

Rapture-Palooza ar putea fi savurat in compania unor prieteni, multi la numar, gata sa faca misto de un film ale carui defecte sunt mai evidente decat calitatile pe care le are, alaturi o mare punga de popcorn, pentru distractia totala. Cred ca cel mai mare avantaj al filmului este ca nu se ia prea tare in serios, si nici macar o clipa nu are pretentia de a fi ceva foarte inteligent sau sofisticat.

Cu toate astea, lipsa asta de pretentii pe care o are filmul se resimte si asupra actorilor, care, pusi in fata unui scenariu cel putin slab, nu reusesc sa ridice filmul peste cliseul care promite sa fie. Si e pacat, pentru ca Rapture-Palooza te pacaleste in trailer, ca sa dezamageasca pe final.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu