Red Lights

Postat in Reviewuri de - octombrie 21, 2014
Red Lights

Cu Cillian Murphy m-am intalnit prima oara cand am vazut 28 Days Later…, cu Sigourney Weaver cand am vazut seria Alien, cu Robert De Niro am si uitat cand si cum m-am vazut prima oara, dar trebuie sa recunoasteti ca o combinatie de genul suna bine de tot. Asa am crezut si eu cand am vazut Red Lights care, in pofida numelui usor generic, reuseste sa fie un thriller destul de dragut incat sa merite mentionat in istoria cinematografiei.

Subiectul e cam subtirel pentru gustul meu, sau poate e vina maturizarii de care sufar (haha! who am I kidding?!), pentru ca povestile cu si despre paranormal nu ma mai atrag de ceva timp, dar distributia reuseste sa te tina in priza pe tot parcursul filmului care, din pacate, are greaua misiune de a se lupta cu mediocritatea unui pseudo-subiect.

Sigourney Weaver, cea pentru care am vazut filmul in primul rand, are doar cateva scene, si acelea de-o banalitate extraordinara. Cu exceptia a catorva secunde intense si pasionale, Margaret Matheson (Sigourney Weaver) reuseste sa fie un personaj de care nu prea-ti pasa si nici nu te atinge.

Despre Cillian Murphy as vrea sa zic numai de bine, dar din pacate prestatia lui, in rolul lui Tom Buckley, fizician improbabil si nehotarat, ma lasa rece in cel mai bun caz, si enervata peste masura, in cel mai rau. Inteleg ca, in situatia lui Tom, indecizia si instabilitatea asta sunt trasaturi definitorii, dar Murphy face din personajul sau o caricatura a luptei interioare, si ma dezamageste pe toate planurile.

Robert De Niro, insa, straluceste in rolul lui Simon Silver. Eu nu prea sunt fan al lui De Niro, mai ales in ultimii ani (please, don’t throw stones at me! or do, if that’s your thing), asa ca numele sau in distributie n-a fost un factor decisiv in vizionarea filmului, dar va asigur, in calitate de non-fan, ca prezenta sa face toti banii in film. Sunt aproape ferm convinsa ca fara aroganta si taria sa, Red Lights ar fi fost o supa calda, si voi stiti cat de putin imi plac mie supele calde in materie de cinematografie!

In rest, distributia e plina de actori de umplutura care sunt acceptabili. Joely Richardson e misterioasa fix cat trebuie, in rolul asistentei lui Simon Silver. Elizabeth Olsen este o pustoaica despre care ni se sugereaza sa presupunem ca ar fi inteligenta, dar nu reuseste sa transmita acest lucru prea bine, in rolul lui Sally Owen. Cu toate astea, face un rol bun in a interpreta interesul amoros al unui profesor de universitate caruia ii fug ochii dupa studentele sale – one of the best things ever, right, guys? Pozitii de putere, tinere naive si inocente, pur si simplu adorabil.

Toby Jones e simpatic in non-rolul lui Paul Shackleton, iar Craig Roberts da viata unui personaj totalmente nememorabil. Noroc ca exista pe lume Leonardo Sbaraglia, cu accentul lui sexy! All in all, o distributie acceptabila, dar fara pic de stralucire.

Fanii realitatii imediat aproapiate ar trebui sa evite Red Lights, pentru ca finalul e oarecum dezamagitor pentru acestia si, as indrazni eu, chiar previzibil. Cu toate neajunsurile sale, filmul reuseste sa impleteasca in mod credibil normalul cu paranormalul, servind in final o poveste cu suspans si ceva actiune pe post de distractie de seara. Fanii paranormalului, insa, vor descoperi in filmul asta un aliat care nu le sprijina cauza, si indecizia asta va face subiectul la fel de neremarcabil ca si pana acum.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu