The Rocky Horror Picture Show

Postat in Reviewuri de - septembrie 24, 2013
The Rocky Horror Picture Show

Daca mi-ar fi zis cineva ca vreodata o sa-mi placa o combinatie ciudata de parodii dupa filmele SF care imbina libertatile sexuale cu o comedie de cea mai ciudata speta, totul pe o muzica antrenanta si nu numai, as fi ras numai la ideea expusa mai sus si as fi mers mai departe. I’ve seen my share of Greases and my share of Hairsprays, asa ca nu eram deloc impresionata.

Poti sa vezi trailerul de cate ori vrei, nimic nu te pregateste pentru ce se intampla acolo. Tim Curry in drag? Bifat! Poveste pygmalionica cu elementele lui Shelley? Bifat si asta! Meat Loaf in pantaloni super-stramti si pe motocicleta? Bifat!

Avand la baza musicalul lui Richard O’Brian, The Rocky Horror Picture Show da dovada de curaj in alegerea temelor pe care le expune, dar totul se imbina armonios – muzica, actorii si povestea, fara a avea posibilitatea observarii macar a unei mici zgarieturi de suprafata in tot ceea ce inseamna acest film.

Tim Curry e vedeta. El este Dr. Frank N. Furter, este scandalos si sexy, are cele mai misto picioare in cei mai misto ciorapi plasa in cele mai faine sandale cu toc din epoca anilor ’70 si Sweet Transvestite este si va fi piesa mea de suflet, indiferent de musicalul pe care aleg sa-l vad.

Susan Sarandon (Janet) e inocenta, asa cum o stim chiar si acum, la 30 de ani de la The Rocky Horror Picture Show, poate un pic fortata, pe alocuri ultra-dramatica, dar nu am ce sa ii imput – personajul ei isi da cu adevarat “drumul” o data ce-l intalneste pe Dr. Frank N. Furter.

Alaturi de Susan Sarandon este si un cavaler, jucat exceptional de Barry Bostwick (Brad), un domn cu intentii nobile si sentimente la fel de marete, care-si descopera laturi nebanuite alaturi de acelasi medic scandalos.

Alte personaje memorabile: Riff Raff (A Handyman), ajutor permanent al doctorului. Alaturi de el, Magenta, sora lui, cu un par salbatic si un comportament pe masura. Columbia, o alta salbatica, iubita lui Eddie (jucat, in alea 2 minute in care apare, foarte bine de catre Meat Loaf). Rocky Horror – creatia cea mai de pret a lui Frank N. Furter, dezamagire suprema si, intre noi fie vorba, o creatie nu chiar atat de reusita.

Totul in film vine sa evoce mituri: miturile primelor filme horror, mitul productiilor SF din acei ani tulburi ai cinematografiei, mitul lui Frankenstein, mitul transilvanean (cum altfel?!), mitul creatiei si tot asa. Desi inspirat dintr-o mie de chestii, The Rocky Horror Picture Show nu este o copie, ci este un mod fericit de a aduna multe idei sub aceeasi palarie, fara a supralicita, fara a suprasolicita si fara a supraincarca nimic din ce ti se ofera. Rezultatul este unic, experienta este nemaiintalnita, asa ca nu pot decat sa recomand vizionarea filmului (musicalul ramane pe alta data), cu urmatoarele notite:

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu