Star Trek Into Darkness

Postat in Reviewuri de - octombrie 07, 2014
Star Trek Into Darkness

Pe cat de entuziasmata am fost de rebootul din 2009, pe atat de dezamagita am fost de sequelul din 2013. Ma rog, daca dezamagire ar fi un cuvant care sa exprime ceea ce simt fata de Star Trek Into Darkness, care nu e un film neaparat rau, dar care putea fi mai bun.

Practic, tot farmecul primului film s-a pierdut undeva intre 2009 si 2013, actorii au devenit mai plati, in loc sa devina mai carismatici si universul a devenit mai previzibil, incercand sa incorporeze elemente din seria clasica, pentru a multumi vechii fani. Din pacate, rezultatul final este doar multumitor, fara avea senzatia fresh a primului film si nici profunzimea si ideologia seriei initiale.

De Chris Pine numai de bine. Actualul Captain/Commander James T. Kirk e la fel de spunky si rebel ca intotdeauna, desi are momente in care pare mai asezat si mai echilibrat si senzatia din primul film, cea cum ca omul asta are potential, se mentine si in Star Trek Into Darkness.

Zachary Quinto, insa, o cam da in bara. Mi se pare o reprezentatie inegala din partea lui, un Spock neimplicat si relativ distant, dar nu in modul vulcanian atat de indragit, ci intr-un mod destul de vizibil neinteresat.

Karl Urban ramane, din fericire, un actor pe care te poti baza, si Bones este in continuare unul dintre cei mai simpatici bipolari intalniti vreodata. Simon Pegg si al sau Scotty vin sa faca ce stiu mai bine – show us what true friendship is: calling you out when you’re about to practice some good ol’ fashioned BS.

John Cho isi continua drumul in pantofii domnului Hikaru Sulu cu aceeasi liniaritate cu care ne-a obisnuit in primul film, si Anton Yelchin reuseste cumva sa fie si mai enervant cu accentul sau oribil in rolul lui Pavel Chekov. Ah, sa nu o uit pe Zoe Saldana, as boring as it gets, in rolul Uhurei, si nici pe Leonard Nimoy sa nu-l uit, in rolul lui Spock Prime.

Ce este remarcabil, insa, la filmul asta, e Benedict Cumberbatch in rolul unuia dintre cei mai mari si mai fascinanti villains I have ever seen. Khan este bestia perfecta. Este inteligent, este crud si este sexy intr-un mod in care nu-l credeam capabil pe Cumberbatch, al carui fan nu sunt. Kahn este genul de arma care nu poate fi oprita de nimeni si nimic, in afara propriei arogante, si asta cred ca e cel mai bine construit lucru din tot caracterul personajului.

In materie de efecte speciale si muzica si viziune artistica, Star Trek Into Darkness nu se indeparteaza de predecesorul sau, desi incearca sa abordeze mai multe teme filosofice, pentru a reaminti, de fapt, despre ce este Star Trek. Ma rog, filmul e, din acest motiv, relativ previzibil intr-un mod suparator, pentru ca, desi se aliniaza la universul pe care si l-a stabilit acum cativa ani, nu surprinde prea mult si nici nu inoveaza. Ori eu, pana la urma, cam asta as fi vrut din partea lui J. J. Abrams, si trebuie sa recunosc ca m-am simtit un pic inselata. Sper ca voi nu veti fi.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu