Suicide Squad

Postat in Reviewuri de - august 04, 2016
Suicide Squad

Intr-un univers in care conceptul de metaoameni e din ce in ce mai permisiv (seriously, Deadshot?!), Amanda Waller aduna toti ticalosii disponibili si-i pune la treaba, pentru a evita un nou episod gen Superman care nu poate fi controlat. Ca punct de plecare, povestea lui David Ayer pare sa aiba logica, cel putin pe hartie.

Dupa ce treci de hartie, insa, treburile nu mai sunt asa coerente. Sa zicem ca e de inteles faptul ca David Ayer a avut la dispozitie foarte putin timp pentru a creiona un scenariu plauzibil, dar parca asta nu scuza haosul prezent pe ecran.

Din trailere, Suicide Squad parea reteta perfecta pentru DC: mindless fun, blockbusterul ideal care introduce o gramada de personaje, care pot fi dezvoltate mai apoi in alte filme. In realitate, insa, povestea mi-a dat impresia ca David Ayer a avut prea multe de spus si prea putin timp. Totul e grabit, am avut senzatia ca am ratat niste scene (probabil picate la montaj).

Daca povestea e destul de trasa de par si plina de lacune, te astepti ca, fiind un film cu supereroi, sa fie scene de lupta extraordinare. Mai ales ca filmul ruleaza si la IMAX, ecran care este perfect pentru genul asta de film. Ca sa fiu scurta, Suicide Squad dezamageste si la capitolul asta. Am avut senzatia ca regizorul nu s-a hotarat pe ce stil sa “mearga” si a pus 20 de oameni sa editeze ce-or vrea ei. Rezultatul pare dezlanat si facut in graba, fara fluiditatea filmelor care abuzeaza de CGI.

Poveste nu, tehnic nu. Poate personaje?

Nope, error. Trailerele au avut-o in prim plan pe Harley Quinn, jucata de superba Margot Robbie care pur si simplu nu are ce face in rolul asta. Harley Quinn, iubita dusa cu pluta a lui Joker, e desemnata sa fie sex on legs si cam atat. Cu exceptie o scena mai sensibila (no spoilers, no worries), Harley e mai mult bataia de joc a scenaristului/regizorului si restul colegilor de platou, decat un personaj in toata puterea cuvantului. Mi se pare o sansa irosita, mai ales ca Margot Robbie a avut unul dintre cele mai promovate personaje din Suicide Squad.

Ca tot vorbim de sanse irosite, Jokerul lui Jared Leto este un alt personaj de umplutura. Atata agitatie in jurul lui, tot felul de povesti in media cu si despre method acting si ce chestii extravagante a facut Leto pe platou si in afara lui, ca sa apara vreo 2 secunde in film si sa faca… Well, you’ll see.

Pe Viola Davis o ador, dar rolul Amandei Waller e sec de-a dreptul. Again, cu exceptia unei scene la inceput, personajul ei pare sa-si uite rapid scopul si ramane repede lasata in urma.

Dintre actorii mari, Will Smith pare cel mai nelalocul sau acolo. Smith n-a mai fost intr-o distributie asa mare si celebra cam de pe Independence Day, daca nu ma inseala memoria, pentru ca n-a avut de ce. Probabil ca si-a dat seama ca numele sau nu mai poate garanta succesul unui film, de unde si rolul lui Deadshot care, asa cum spuneam, e un metaom. Inca mi se pare incredibil. Cert e ca Smith putea sa joace rolul asta in orice film – nu are niciun pic de chimie cu colegii de platou, personajul pare fara viitor si jocul sau usor blazat.

Singurul care se face util in rolul sau este Joel Kinnaman, in rolul lui Rick Flag, un om normal, prins la mijloc intre diverse interese. Asta e cam singurul personaj credibil din film, atins de umanitate si disperare, speranta si nebunie, si e singurul despre care vreau sa aflu mai multe.

Cara Delevingne isi incearca iarasi talentul intr-un rol mult prea mare pentru ea. Enchantress este genul de personaj care ar fi putut sa fie legendar, daca ii era atribuit cuiva potrivit. Delevingne pare nesigura in fiecare scena (si nu ma refer la nesiguranta specifica personajului ei) si nu stapaneste forta pe care ar fi trebuit sa o aiba cel mai puternic personaj din film.

Suicide Squad incepe puternic, prezentandu-si personajele pe diverse melodii din care poti intui genul de comportament pe care il au. E foarte util genul acest de expozitie, si mi-a adus un pic aminte de Deadpool si de Guardians of the Galaxy. Coloana sonora e, probabil, cel mai puternic atu al filmului, pentru reuseste sa explice ceea ce David Ayer nu poate. Muzica te face atent si conectat la Suicide Squad si personajele sale, si macar pentru asta as zice ca merita puncte bonus. La final, cred ca marele avantaj al lui Suicide Squad este ca it keeps people talking and it keeps them interested.

Suicide Squad intra in cinema incepand cu 5 august. Multumesc Freeman Entertainment sCinema City AFI Palace Cotroceni pentru invitatia la film.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu