Svartur á leik

Postat in Reviewuri de - august 25, 2014
Svartur á leik

Svartur á leik, tradus pentru publicul mai degraba vorbitor de engleza drept Black’s Game, este un film caruia nu-i lipseste violenta. Ar putea parea ca gratuitatea ei devine rapid obositoare si deranjanta, dar cand privesti filmul in contextul sau real, toata partea asta murdara are foarte mult sens. Trebuie sa specific si faptul ca tot aerul asta credibil al filmului este amplificat de “anuntul” de la inceput – filmul este inspirat din fapte reale, iar tu, ca spectator, vei avea mereu garantia unei realitati reiterate, poate usor cosmetizata, dar autentica in tot acest timp.

Ce-mi place cel mai mult la Svartur á leik este ca tot ceea ce poate merge rau merge, de fapt, extraordinar de rau. Incredibil de nerecomandabil minorilor, filmul face cinstea realismului credibil pe care-l afiseaza in fiecare scena, si trebuie sa recunosc ca mi-a placut foarte mult ca s-a tinut departe de stereotipii hollywoodiene, demonstrand inca o data ca bigger is not necessarily better.

Fara a fi de vreo genialitate dubioasa, sau de o creativitate incredibila, Svartur á leik este relaxant de realist si reuseste sa scoata ce e mai bun dintr-o distributie, practic, necunoscuta. Thor Kristjansson, in rolul principal, Stebbi, reuseste sa echilibreze perfect cautarea tipica a adolescentului intarziat, care inca nu stie cum sa balanseze nevoile cu dorintele si munca cu distractia si are parte de suport extraordinar in colegii sai de platou, fiecare reusind sa evidentieze numai calitati in actorii de pe afis.

Jóhannes Haukur Jóhannesson este baiatul rau rezident, Tóti, care nu pare nicio clipa ceva mai putin decat pure evilness. De o violenta aproape clinica, Tóti este masina perfecta, fara sentimente si fara nimic de pierdut, genul de om care te perverteste fara a fi nevoie sa fii pervertit, si caruia ii si multumesti pentru asta.

María Birta este absolut fascinant de privit in rolul lui Dagný, o femeie fatala in primul rand pentru ea insasi, si apoi pentru ceilalti. Genul acesta de personaj are valoare de pilda, pentru ca mereu raman cu un gust amar urmarind situatii si povesti care nu duc decat la pieire, dar María Birta are si talentul de a polariza atentia tuturor – a camerelor, a colegilor de platou si a spectatorilor, iar rezultatul final este un personaj care pare sa se desprinda din poveste si sa fie o Maria Magdalena moderna.

Svartur á leik aduce genului personaje mai atent conturate, o poveste foarte bine scrisa si o atentie la detalii care se disipa in finete cinematografica. Cadrele sunt curate, fara a fi de o simplitate banala, iar muzica de pe fundal imi aducea un pic a The Boondock Saints. Fara a se indeparta de tiparului filmelor crima-thriller, Svartur á leik este mai mult decat agreabil, fara violenta inutila, fara sa-si ierte personajele, fara sa-si ierte spectatorii, dar si fara sa depasesca limitele suportabile ale ridicolului.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu