T2 Trainspotting

Postat in Reviewuri de - februarie 23, 2017
T2 Trainspotting

Trainspotting a fost unul dintre cele mai bune filme ale lui Danny Boyle, al carui stil mi se pare oarecum imprumutat si reciclat, dar care reuseste uneori sa impresioneze publicul, in ciuda unor evidente defecte. Boyle are o filmografie destul de complexa, dar care mi se pare ca semnalizeaza indecizia sa ca regizor.

Majoritatea filmelor sale ma lasa rece, exceptie Trainspotting, care a fost un fenomen la vremea sa, 28 Days Later…, care e un exceptional film de groaza, Sunshine, care ar fi mers finisat un pic mai bine si Trance, care e bun de haotic ce e. Restul filmelor vazute mi se par nehotarate si haotice.

T2 Trainspotting nu prevestea nimic bun, caci pana la urma curentul asta de a recicla idei nu m-a atras prea mult. Din fericire, toti necredinciosii vor fi dezamagiti – filmul e mult mai bun, in cateva momente straluceste on its own, chiar deasupra primului, si leaga frumos o poveste de prietenie tulburata.

In T2 Trainspotting ne reintalnim cu Mark Renton (Ewan McGregor), un pic imbatranit dupa cei 20 ani departe de prietenii si familia sa, insingurat si trist, cautandu-si inca locul pe lume. Mi s-a parut exceptional felul in care McGregor reuseste sa surprinda esecul omului modern, in fata caruia toata lumea vine cu asteptari si cerinte, dar fara suport si atentie.

Alaturi de Mark avem parte de tabloul complet, caci gasca se reuneste in cateva minute. Spud (Ewen Bremner) inca se lupta cu dependenta si sechelele lasate de ea, Sick Boy (un Jonny Lee Miller care ma face sa-mi fie dor de copilarie si Hackers) inca mai cauta sa faca bani pe calea usoara, iar Begbie (polarizantul Robert Carlyle e inca pe cai mari, din fericire) nu vreau (sau nu poate) sa renunte la un stil de viata toxic.

As fi zis ca e riscant un sequel dupa 20 ani de la primul film, dar iata ca Danny Boyle surprinde in tabloul sau din Glasgow durere, indecizie, teama, invidie, speranta si dor cu atata naturalete, incat te intrebi de ce are parte atat de rar de filme care sa te faca sa simti ceva. Fara sa traga prea mult de primul film, T2 Trainspotting e un film solid chiar si daca ar fi singur, ceea ce spune foarte multe despre cat de bine e realizat. Pentru mine un singur lucru e clar: anii ’90 n-au avut nicicand un gust mai amar, mai prezent, mai dureros…

T2 Trainspotting intra in cinematografe incepand cu 24 februarie. Multumesc InterComFilm pentru invitatia la film.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu