#TBT: The Big Lebowski

Postat in Reviewuri, Throwback Thursday de - septembrie 11, 2014
#TBT: The Big Lebowski

The Dude abides.

Saptamana trecuta, cand am fost sa vad The Giver, eram curioasa de tranzitia lui Jeff Bridges de la Jeff “the Dude” Lebowski pana la rolul titular al Daruitorului, si trebuie sa admit faptul ca prestatia sa m-a lasat cu un gust amar, dar si cu dorinta de a vrea sa revad The Big Lebowski.

Cand spui Jeff Bridges, spui si The Big Lebowski, si spui si The Dude, si White Russian, si bowling, si Los Angeles. Bridges a ajuns sa fie identificat cu rolul asta, cel putin in cultura pop moderna, si asta nu e deloc un lucru rau. Indentificarea sa cu The Dude merge departe, peste ani si ani, si e fascinant rolul asta al lui Jeff Bridges, in aparenta insignifiant, in fapt foarte profund.

Recunosc ca am mai avut tendinta de a scrie despre film, ba chiar a fost primul review pe care l-am scris pentru Couch.ro, dar nicicand n-am fost mai motivata ca acum, dupa ce am vazut The Giver, si am inteles si de ce a venit motivatia asta asa tarziu. Distributia din The Big Lebowski e exceptionala. In afara de Bridges, care are un super-rol, ii avem pe John Goodman, pe Steve Buscemi, pe David Huddleston, pe Julianne Moore, pe Philip Seymour Hoffman, pe Peter Stormare, pe John Turturro si chiar si pe Tara Reid. Toata lumea e extrem de potrivita in rolurile pe care le au, si povestea are o fluiditate aproape ireala.

De cate ori urmaresc filmul, sunt uimita de cat de repede sar din idee in idee, atat eu, cat si personajele, dar si fratii Coen. Ma gandesc la armata de teorii despre The Big Lebowski, gasibile la un simplu search pe Google. La ce efecte diferite are The Dude asupra fiecaruia dintre noi. La cat de mult conteaza numele dat de parinti. La Los Angeles, care nu e The city of Angels. La anii ’90, cand ai avea nevoie de un om si tot ce primesti e The Dude. La cat de fantastic e Jeff Bridges in rolul asta! La muzica din anii ’60, o coloana sonora extraordinara, eerie and awesome, asa cum v-ati astepta.

Where’s the money, Lebowski?

Si John Goodman, cu Peter Stormare si Steve Buscemi. Si totul pare extrem de posibil, pentru ca e o aglomeratie de scene, si de oameni, si de emotii, si vrei sa intri in film, sa atingi totul. The Big Lebowski nu te poate lasa indifernt, pur si simplu e imposibil lucrul asta!

Daca vrei sa faci filosofie pe marginea unui covor, sau sa joci popice in boxeri, atunci ai venit la locul potrivit. Chit ca esti usor out of the story. Sau chit ca imparti numele cu un tip bogat si celebru. John Goodman are seriozitatea unui grasun cu bune intentii doar cand nu le are. Un pic de passive-agressive si totul e ok, doar esti cu The Dude.

Intalnirea intre cei 2 Lebowski este despre joburi, despre conventii si adaptare, despre asumarea unei fete pe care nu o are nimeni. Agresiunea este perceputa diferit, dar este agresiune, chiar si minora, iar revolutia e integrata intr-un sfat prost: get a job!

Discutia numarul 2 pe tricou intre cei 2 Lebowski – what makes a man? Intrebari serioase, cu implicatii serioase. Strong men also cry, while the other strong men are sitting there in their pjs.

Enter Jesus, cu o unghie rosie si bling-bling si miscari de salsa. Se pare ca l-a fermecat pana si pe Steve Buscemi. Jesus is also a sex offender, totul in timp ce The Dude da semne de semi-marxist si face referinte la The Beatles.

Multe, foarte multe injuraturi. Mult, foarte mult haos. The Big Lebowski are un umor greu digerabil, mai ales la o prima vizionare, desi veti auzi multi pseudointelectuali listand filmul pe lista lor de must see. Nu va lasati pacaliti de recomandari de genul asta. The Big Lebowski este genul de film pe care il intelegi cu atat mai bine cu cat n-ai asteptari, cu atat mai mult cu cat il vezi de mai multe ori. Ceea ce va recomand din suflet.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu