#TBT: Breakfast at Tiffany’s

Postat in Reviewuri, Throwback Thursday de - iunie 19, 2014
#TBT: Breakfast at Tiffany’s

Unul dintre filmele mele preferate, prin asocierea pe care o fac cu autorul care a scris cartea, este Breakfast at Tiffany’s, cu una din primele Manic Pixie Dream Girl in rolul principal, personaj care a ajuns sa fascineze o lume intreaga, chiar si cu mai mult de 50 de ani mai tarziu.

O sa spuneti, probabil, ca filmul nu are nicio legatura cu cartea, ca multe din aspectele nuantate de maestrul Truman Capote nu se regasesc in pelicula din 1961. Si eu o sa va spun si ce daca? Am ajuns sa reusesc sa disting destul de bine intre materiale-sursa si rezultate finale, si consider ca Breakfast at Tiffany’s este un film destul de independent, prelucrat subtil in asa fel incat sa nu ofenseze obrazul subtire al Hollywoodului, si in asa fel incat sa construiasca o poveste al carui principal punct de atractie este la fel de citat si acum, ca si atunci.

Pana la urma, cartea este doar o sursa de inspiratie, si daca domnul Truman Capote a creionat un personaj atragator si misterios este numai meritul sau. In ceea ce priveste filmul, Holly Golightly este numai emritul lui Audrey Hepburn, care aduce o gratie divina unui rol care putea parea cel putin vicios si viciat, si isi transforma personajul din… Ahem, working girl in idolul a cateva generatii bune de femei.

Ce reuseste filmul foarte bine este sa se concentreze pe acest punct focal al povestii – imaturitatea personajului sau, excentricitatile sale, salbaticia ei, ocazionala rochie neagra, devenita iconica, si multe alte elemente care fac din Holly Golightly un tel pentru multe domnisoare.

Breakfast at Tiffany’s este o comedie romantata a unei drame despre un suflet torturat de vicii, intamplari, viata si greutati, asa ca in prima faza esti cucerit de spoiala ce se afla pe dinafara, si ajungi sa zambesti usor tamp, usor ingaduitor la toate prostioarele pe care le face si le gandeste Holly. Urmatoarele vizionari, insa, nu mai sunt atat de permisive, caci incepi sa vezi dedesubturi nebanuite, si tragedii in desfasurare, si observi ca iubita Americii, Holly, este o persoana relativ instabila, pe care greu te poti baza si care nu aduce plus valoare in vietile altora.

Trebuie sa admit ca Truman Capote are darul de a se metamorfoza in cuvinte, si trebuie sa recunosc ca fiecare carte pe care am citit-o de-a lui m-a lasat mereu uimita de cat de bine adopta orice stil. La fel ca si el, Holly Golightly este un personaj iconic, care isi scrie singura cuvintele in ce ordine doreste. Poti recunoaste in eclecticitatea sa si in aderenta ei la orice curent o bucatica din sufletul unui artist care a fost devorat de cuvant in cea mai pura forma a sa. Pentru mine, Holly, ca personaj, si Truman, ca scriitor, sunt inseparabili, pentru ca sunt doua fete ale aceleiasi monede. Si cum creatia nu e mai prejos decat creatorul, Breakfast at Tiffany’s picteaza un tablou avand in centru un om chinuit inconjurat de culoare si viata, si finalul este de-a dreptul dureros, in toata ingenuitatea sa.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu