#TBT: Disturbing Behavior

Postat in Reviewuri, Throwback Thursday de - martie 06, 2014
#TBT: Disturbing Behavior

Anii ’90 au avut intotdeauna o aroma speciala, intretinuta cu succes de muzica aia angsty care inca imi da tarcoale (The Flys – Got You Where I Want You) si de actorii nostri preferati (James Marsden si Katie Holmes), legende in filmele cu adolescenti.

Disturbing Behavior e un thriller SF dubios, fara cap si cam fara coada, dar destul de placut, cu toata lipsa de esenta pe care o are. Tinand cont de faptul ca David Nutter (regizor si producator al The X-Files si Millennium) a regizat toata disturbosenia asta, toata alambicarea asta de fapte, supozitii si dovezi n-ar trebui sa uimeasca pe nimeni.

Steve Clark (James Marsden) e un pusti de liceu cu ceva creier pe umeri, uneori manat de prietenie sincera, alteori de ce are mai scump in pantaloni (no, not the wallet), dar de multe ori pare o fiinta decenta. Recent “transvazat” intr-un orasel mic, se imprieteneste cu ciudatii liceului si ramane pe margine, pentru a urmari comportamente dubioase la restul colegilor.

Katie Holmes era pe cai mari in 1998, iar rolul lui Rachel Wagner i-a adus sansa de a dovedi ca e mai mult decat tomboy-ul din Dawson’s Creek. Miss Holmes s-a descurcat admirabil, ce pot spune, desi mutrele ei (cu care acum m-am obisnuit) nu sunt dintre cele mai suportabile in acest film. Rachel nu e un personaj prea profund, dar Holmes se descurca decent cu ceea ce are, dandu-i o oarecare adancime unui tip de personaj relativ generic.

De departe, cel mai fascinant mi s-a parut Nick Stahl, cu transformarea sa dramatica din stoner in no brainer, iar prezenta lui Dorian (William Sadler), ingrijitorul scolii, a completat un tablou destul de problematic in mod natural.

Filmul in sine face parte din turma de SF-uri a anilor ’90, ceea ce inseamna ca nu se distanteaza aproape deloc de trendul respectiv. Trendul fiind niste filme destul de slabute, pornite de la premise putin probabile, dar jucate suficient de decent de actori cu star power, totul extra-condimentat cu un regizor cu relativa experienta, care vrea sa arunce tot ce are in bucatarie intr-un singur film.

Cu toate astea, Disturbing Behavior nu e un film atat de prost incat sa enerveze, nu e so bad that it’s good si nu e nici bun. E doar a piece of history, foarte simpatica de urmarit dupa aproape 16 ani de la lansare, pentru ca iti ofera o poarta spre trecutul nu tocmai glorios si nu tocmai indepartat din cetatea filmului. Un trecut in care filmele si muzica faceau legea, fara a avea  pretentii absurde de artsy fartsy stuff. Un trecut in care lucrurile erau mai simple.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu