#TBT: Faster, Pussycat! Kill! Kill!

Postat in Reviewuri, Throwback Thursday de - iulie 17, 2014
#TBT: Faster, Pussycat! Kill! Kill!

Joss Whedon si ale sale referinte salbatice din cultura pop americana m-a introdus intr-un nou gen de film, teribil de aproape de gusturile pe care deja mi le cultivase Tarantino cu cativa ani inainte, asa ca la auzul replicii cu “Faster, Pussycat! Kill! Kill!“, antenele mele au receptat semnalul, iar eu am cautat filmul in secunda urmatoare.

Despre ce poate fi un film care se numeste Faster, Pussycat! Kill! Kill!? Oh well, probabil ca nu va asteptati, dar da – e despre femei misto care omoara niste tipi, in timp ce conduc niste muscle cars clasice si foarte smechere. Pe scurt, filmul este un fel de Thelma and Louise mai rudimentar, dar cu atat mai fermecator, cu cat tipele din film arata mai vintage si mai sexy.

Russ Meyer a venit cu o reteta perfecta pentru genul exploitation, foarte popular in anii ’60, iar gratuitatea cu care abuzeaza de violenta si sexualitate, dar si de independenta femeilor din film, totul “asezonat” cu un stil foarte campy si usor decrepit, intr-o monocromatica ce aduce, parca, o liniste total aberanta pe ecran, dar care n-are baze reale in film, face din Faster, Pussycat! Kill! Kill! un film musai de urmarit cel putin o data in viata.

Poate pentru noi numele de Tura Santana, Haji sau Lori Williams nu mai spun nimic, dar in Faster, Pussycat! Kill! Kill! ele reprezinta simbolul puterii de care dispun femeile atunci cand aleg sa se rascoale impotriva rolurilor clasice impuse de societate. Tura Santana in rolul Varlei este un personaj iconic si foarte greu de uitat, iar silueta ei, sexy, vulnerabila, dar si periculoasa, toate in acelasi timp, ramane pe vecie imprimata in memoria oamenilor care au vazut filmul.

Pe vremea cand go-go dancers cucereau lumea, iar femeile cu forme se bucurau de o lume care le statea la picioare, Faster, Pussycat! Kill! Kill! are reteta perfecta pentru un succes atat de putin probabil.

Povestea este, parca, scrisa de un fanboy, si are toate elementele necesare adunarii unei armate de puberi gata sa apere malitiozitatea si gratuitatea actiunilor personajelor principale. In Faster, Pussycat! Kill! Kill! stii ca orice are sani si fund si conduce o masina clasica, in timp ce impusca tot ce misca din mers, are o scuza pentru toate relele pe care le face. Si, evident, cine poate fi mai usor de invinovatit decat societatea?

Societatea care alege sa ignore drepturile, dar si puterile femeilor. Societatea care le reduce la o importanta strict fizica, fara a le acorda vreun statut care sa le laude realizarile de orice alt fel. Societatea care alege sa le subjuge, abuzand de lipsa lor de putere. Societatea care, ghici ce, primeste rapid doua palme peste ochi de la niste femei care considera ca societatea n-are niciun cuvant de spus.

Da, fanii cinematografiei moderne vor gasi o gramada de lucruri in neregula cu montajul si editarea filmului, ba chiar si in legatura cu talentul (prezent sau mai putin) al actritelor. Eu consider ca toate bucatelele din pachetul final livrat de Russ Meyer se contopesc exact unde trebuie – decor, scenariu, prezenta scenica, muzica, ingenuitate, vulnerabilitate, degradare, furie si razbunare. Toate isi gasesc locul perfect pe un ecran alb negru care razbuna soarta a multor femei nedreptatite.

Aceasta postare a fost scrisa de
Pasionata de litere si filme, am incercat sa gasesc modalitatea prin care sa le imbin, fara a provoca o noua apocalipsa. Ma puteti citi si pe www.breathemein.net si www.nimic.info.

Lasa un comentariu